De prin august, din pârguieli bogate în zahăr ale fructelor, la mine pe blog se ajunge căutând despre fermentarea prunelor.
Mă bucur că oamenii mai fac la cazan, sper să pună lângă el și oala de pământ unde să fiarbă și niște fasole uscată.
Bunicii mei așa făceau.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
octombrie 3, 2012
ai mei aruncau in jar cartofi si eu & Flo asteptam pana se faceau si apoi ii mancam cu branza sarata si tare de oaie – yum!
octombrie 3, 2012
Ei darling, ce ne facem noi cu poftele astea acum?
octombrie 3, 2012
Eh da, am si eu aceste amintiri, am crescut cu ele vreo 15 veri si nu doar fasole in oala de pamant ci si varza sau „rosii in tigaie” pe care le pregatea tataia intr-un tuci cu trei picioare…
Buna intrebarea ce ne facem cu poftele astea acum pentru ca putem reface gustul insa nu si atmosfera, starile, vremurile…
octombrie 3, 2012
Rosii la tigaie, hm, hm!!!
Dupa vremuri nu prea tanjesc, dar dupa atmosfera da. Mi-e teama insa ca e pierduta pentru totdeauna.
octombrie 3, 2012
Asta-i secretul, copilul rebel din tine:
„Mirosul de tuica imi rascoleste simtirile, copilaria, tineretea si maturitatea se intretaie cu miasme de pruna. Asociez aceasta licoare cu beciul bunicului, cu pomenile, mesele lungi si oamenii mari.
Nu te amesteca tu in discutiile oamenilor mari!”
Ca se amesteca si niste fasole pe aici nu-i bai, da’ sa fie si cu ceva afumatura!
octombrie 3, 2012
Daaa, recitii și eu textul și când îl scrisei pe cel de azi mă gândii la tine.
„Iar nu zisei de afumătură, sigur o să se ia Dan de mine.”