Țuica și fasolea

De 3 oct., 2012 6 No tags

De prin august, din pârguieli bogate în zahăr ale fructelor, la mine pe blog se ajunge căutând despre fermentarea prunelor.
Mă bucur că oamenii mai fac la cazan, sper să pună lângă el și oala de pământ unde să fiarbă și niște fasole uscată.
Bunicii mei așa făceau.

6 Comments
  • diana
    octombrie 3, 2012

    ai mei aruncau in jar cartofi si eu & Flo asteptam pana se faceau si apoi ii mancam cu branza sarata si tare de oaie – yum!

    • dunia
      octombrie 3, 2012

      Ei darling, ce ne facem noi cu poftele astea acum?

  • Meet The Sun
    octombrie 3, 2012

    Eh da, am si eu aceste amintiri, am crescut cu ele vreo 15 veri si nu doar fasole in oala de pamant ci si varza sau „rosii in tigaie” pe care le pregatea tataia intr-un tuci cu trei picioare…

    Buna intrebarea ce ne facem cu poftele astea acum pentru ca putem reface gustul insa nu si atmosfera, starile, vremurile…

    • dunia
      octombrie 3, 2012

      Rosii la tigaie, hm, hm!!!
      Dupa vremuri nu prea tanjesc, dar dupa atmosfera da. Mi-e teama insa ca e pierduta pentru totdeauna.

  • Dan
    octombrie 3, 2012

    Asta-i secretul, copilul rebel din tine:

    „Mirosul de tuica imi rascoleste simtirile, copilaria, tineretea si maturitatea se intretaie cu miasme de pruna. Asociez aceasta licoare cu beciul bunicului, cu pomenile, mesele lungi si oamenii mari.
    Nu te amesteca tu in discutiile oamenilor mari!”

    Ca se amesteca si niste fasole pe aici nu-i bai, da’ sa fie si cu ceva afumatura!

    • dunia
      octombrie 3, 2012

      Daaa, recitii și eu textul și când îl scrisei pe cel de azi mă gândii la tine.
      „Iar nu zisei de afumătură, sigur o să se ia Dan de mine.”

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
23 − 2 =