Am o înțelegere cu timpul, eu să stau și el să treacă. Presupun că mulți se gândesc la tinerețe fără bătrânețe, dar nu e vorba despre asta. Nu, deloc. E vorba despre a scăpa de o anumită influență, influența lui Simone de Beauvoir.
Am citit cele două volume din Al doilea sex cu pauze lungi în lectură. După unele capitole eram conștientă că trebuie să mă detașez pentru a mă lepăda de înverșunare. Totuși am reluat teme ca prietenia dintre el și ea, condiția femeii, privilegiile bărbatului.
Am primit acuze de la prieteni, că sunt feministă, că am o judecată infectată, că sunt ipocrită.
M-am apărat, firește. Nu am scris nimic și nu am afirmat nimic dintr-o pornire feminină, ci pentru că acesta e adevărul, femeia reprezintă un obiect, devine pradă, bărbatul reprezintă un subiect, devine stăpân.
Fraza de mai sus dovedește că am nevoie să stau și timpul să treacă. Trecerea timpului nu ar schimba raționamentul, dar mi-ar însenina zilele.
Foarte hotărâtă să mă scutur de influențe ”simonești”, am deschis un mail de la editura Univers.
Ce am găsit?
Scriitoare norvegiană în România.
Între 18 și 20 martie, se va afla la București Hanne Ørstavik, cunoscută scriitoare norvegiană, autoarea romanului Iubire, tradus la editura Univers de Aurora Kanbar şi Erling Schøller.
Hanne Ørstavik se va întâlni cu cititorii miercuri, 19 martie, la ora 19.00, la Muzeul Național de Artă Contemporană. În cafeteria MNAC, scriitoarea va participa la o dezbatere literară despre femeia urbană a anului 2014, alături de E.S. Dna Tove Bruvik Westberg, Ambasadorul Norvegiei în România, Daniela Kammrath, editor-șef www.121.ro, Andreea Roșca, membru fondator al Fundației Romanian Business Leaders, Chris Simion, scriitor și regizor, Virginia Costeschi, președinte al Asociației Culturale BookMag.
Recunosc, am zâmbit cu un colț de gură trist. Ce e cu potriveala asta de fapte și întâmplări?
Știu, diferența e mare între masculin și feminin, dar eu nu o să descriu niciodată misandria, eu iubesc ceea ce reprezintă bărbatul, dar mai ales ceea ce prezintă bărbatul.
Totuși, dacă m-aș afla la București, nu aș rata dezbaterea de la cafeterie. Cititori, cititoare din București, îndrăzniți, îndrăzniți, profitați de ineditul unei asemenea întâlniri.
martie 19, 2014
El trece. Sau nu! Noi trecem prin fata lui! El sta. Sta si ne priveste! Relativitate? Dilatarea timpului? Perspectiva? Muzica! (Ar trebui sa scriu cu diacritice: la „perspectiva” si „muzica” adaugati, va rog, cate o caciulita: vremea si vremurile sunt inselatoare!) Si acum: muzica!! (fara diacritice de data asta!)
TIME – Pink Floyd
http://youtu.be/LWTLUmUjo8A
martie 19, 2014
Citez din postare: „femeia reprezintă un obiect”.
Iata o parere similara exprimata de George Emerson (interpretat de Julian Sands), in filmul „A Room With A View”, intr-o postare mai veche pe blogul meu de film:
http://threeyearsafter.wordpress.com/2013/09/16/a-room-with-a-view/
Spun „mai veche” deoarece postarea originala (mai sumara) dateaza din 2011:
http://sleepless-bobby.blogspot.ro/2011/10/room-with-view.html
Tot acolo este si muzica potrivita!
martie 19, 2014
Hei, mi-a revenit muzica pe blog!
Să știi că scriu tot mai mult cu muzică, azi, de exemplu, vioara lui Paganini, Capriciile.
martie 19, 2014
Am observat! Ai precizat asta la un moment dat in una dintre postari. Tocmai am citit sau vazut ca „nu oamenii se schimba, ci vremurile”. Cred totusi ca era intr-un film. Dar uite ca se mai schimba si obiceiurile! 🙂
martie 19, 2014
Se schimbă oamenii, se deprind obiceiuri. Cred că asta ne face să sperăm, tu ce zici?
martie 19, 2014
Sperantele au si ele niste limite! Realistic vorbind. La modul ideal, lumea e un paradis! Dar este oare? Poate! Dar depinde cum definesti notiunea de paradis!
martie 19, 2014
timpul trece? la mine fuge! nu imi ajunge timpul pt to ce vreau sa fac.