Legitimarea violenței în Fifty Shades of Grey

IMG_4955Ca absolvent de Litere, am o anumită educație, pe lângă responsabilități literare. În acel anumit poate fi inclusă curiozitatea literară care constituie o specie aparte față de fireasca curiozitate umană.

Absolventul de Litere e curios pentru a verifica calitatea literaturii. O lecție importantă învățată în unul din amfiteatrele Universității: citiți și apoi exprimați-vă părerea. Așa l-am citit pe Paulo Coelho în facultate. După două cărți citite, a treia am lăsat-o jos cu justificarea unui alt fel de gust, gustul calității, originalității, experienței, intuiției.

La umbra învățăturilor de la Litere, am fost aseară să văd acele umbre ale lui Grey la cinematograf. Specific de acum: nu am citit cartea, nu intenționez să citesc cartea.
De film am fost însă curioasă și am făcut un compromis cu pretențiile mele literare.

M-am așezat și am așteptat să fiu împresurată de ceva asemănător marchizului de Sade. Vedeți, a existat Sade, și au existat mulți altii înaintea acestui domn Grey. Înainte de a-mi formula părerea, pertinentă sau nu, mai las aici scris o observație despre comportamentul oamenilor din sala. Chicoteli, împungeri cu cotul, ochi dați peste cap, râsete, dialog pe ton ridicat, multă fâșneală, și nu de fuste, ci de Euri incapabile să rămână neafectate de scenele de nuditate și de erotism. La un film atât de prost, și calitatea oamenilor e pe măsură.

Am și emis o părere. Film prost.

Corect: extraordinar de prost.

Mă simt în măsură să fac afirmația asta și educația mea conține toate argumentele. În primul rând existența mesajelor subliminale. Renunțarea la control pentru a te simți complet liber, la controlul asupra corpului. Legitimarea violenței, a abuzului printr-o atât de prost construită poveste de iubire. O proaspăt absolventă cu ochi de căprioară hăituită întâlnește un milionar. Își mușcă veșnic buza, un gest găselniță de producător, căci buzele fetei exprimă senzualitatea femeii.

În acest scenariu, mie mi-e foarte clar un lucru: agresivitatea, oricum ar fi împopoțonată, rămâne agresivitate. Mie mi-e clar, dar fetelor care încă mai cred în Făt Frumos, lor le este clar? Sau cumva mintea lor prinde mesajul și-l fixează în memorie că a fi dominat comportă și plăcere, plăcerea celuilalt, plăcerea proprie?

Știu sigur că e posibil să se întâmple așa ceva. Freud mi-a arătat asta. Psihicul e fragil, iar mintea noastră poate fi dusă într-o direcție sau alta mai ales când se face apel la iubire.

Extraordinar de prost film, iar asta doar pentru că se prezintă în lume sub o altă mască, nu sub masca perversității, a nevroticilor și a fetișismelor oamenilor bolnavi.

Cu o astfel de prezentare, a perversiunilor, snoaba intelectual pe care o reprezint ar fi putut face măcar o apreciere de corectitudine, așa observ mesajele subliminale și legitimarea violenței.

6 Comments
  • alexandraitu
    februarie 25, 2015

    Cine spune că „50 Shades…” e o carte bună, cu siguranță n-a auzit de Henry Miller, Nabokov sau alți mari scriitori ai genului! :)) Nu am citit cartea și nici nu o voi face pentru că mie nu-mi plac lecturile accesibile tuturor. Și culmea, că fix ceva care se presupune că se adresează unui public mai restrâns a căpătat o astfel de amploare…

  • Claudia
    februarie 25, 2015

    Cum am „sarit” nymfomaniacul si inca de doua ori, asa o sa trec si de shades. Culmea e ca s-a spulberat si putina bruma de curiozitate avuta la anuntarea filmului. Abia atunci mi-a picat fisa ca exista de fapt si o carte despre care auzisem comentarii… chicotite. Probabil tocmai aceasta abordare, a chicotelii, arata cu degetul spre publicul tinta.

    Mi-a venit in minte, cu sau fara legatura, apetitul romanilor pentru ziarele Infractorul si Infractoarea mov, de dupa Revolutie. Acolo citeau ce poate le-a trecut prin cap vreodata dar n-au indraznit: violenta dupa la extrem.

  • noctambulul
    februarie 25, 2015

    Iti multumesc ca m-ai scutit sa privesc filmul!

  • sebastianmihail
    februarie 25, 2015

    Gestul cu buza e chiar din carte, îţi zice unu care a citit primul volum tot din curiozitate literară. 🙂
    Cartea e la fel de uşor de etichetat: extrem de proastă.
    Dacă toate gospodinele care au creat isteria mondială la vremea lansării cărţilor (că-s 3 volume) ar fi pus mîna înainte pe un alde Henry Miller măcar…

  • dunia
    februarie 26, 2015

    Începusem să răspund fiecăruia când îmi dădui seama că pot să fac un unic mesaj.

    Prima dată aș vrea să vă mărturisesc că nu am intenționat să împiedic în nici un fel vizionarea filmului sau citirea cărții.

    Despre literatura de specialitate am putea să scriem eseuri peste eseuri. O să las aici o listă făcută chiar de o fostă profesoară, Gabriela Glăvan.

    Leopold von Sacher Masoch, Marchizul de Sade, D.H. Lawrence, Henry Miller, Anaïs Nin, John Updike, Philip Roth, Vladimir Nabokov, Pascal Bruckner, Belle de Jour, Last Tango in Paris, The Postman Always Rings Twice, The English Patient.

    Sebastian, mulțumesc pentru că ai menționat de gest, eu am presupus că e ceva ce ține de imagine mai mult.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
1 × 7 =