Putem să le avem pe toate? Nu. Asta m-a învățat experiența. Asta mi-a arătat experiența. Dar ce înseamnă tot? Tot înseamnă copilărie fericită, vacanțe la bunici și la mare, școală, carieră, iubire, casă, familie, mașină, concedii, copii și o bătrânețe decentă.

Am recitit ce am enumerat. Am râs. Oamenii numesc asta viață. La rândul meu bifez una și alta din ce am înșirat mai sus. Crești cu valul de reprezentări ale vremurilor actuale. Istoria umanității nu o aprofundăm. Se predă plictisitor în școli. Se insistă pe memorarea anilor. Se subliniază importanța națională. Așa că școala, prin maniera în care livrează faptele trecutului, ne condamnă să retrăim trecutul.

Dacă s-ar insista mai mult cu istoria umanității și mai puțin cu matematica, am dobândi din timp o imagine a omenirii. Oamenii au cucerit încet spațiul înconjurător. A te bucura de lucrurile mărunte era ceva necunoscut pentru un primitiv. Primitivul lupta pentru a trăi. Omul actual luptă pentru a trăi împlinit. Împlinirea a devenit posibilă după ce am ieșit din peșteri, după ce am descoperit focul, după Academiile grecești, după războaiele între triburi, după cruciade, după revoluția franceză și după revoluția industrială.

După toate aceste lupte ale oamenilor de pretutindeni s-a ajuns la recunoștință. Recunoștința, sustenabilitatea, bucuria lucrurilor mărunte au invadat conștiința contemporanilor mei. Sunt ale noastre la fel cum armura metalică și spada aparțineau cavalerilor care plecau în cruciade.

Vremurile ne marchează. Nu ne definesc neapărat, depinde de voința fiecăruia, dar aplică semne caracteristice. E caracteristic azi să fii recunoscător pentru pauza de cafea, pentru contemplarea apusului, pentru prieteni. Toți se simt speciali și ignoră lanțurile invizibile ale sclaviei.

Viața oamenilor s-a îmbunătățit considerabil (în unele colțuri de lume). Condițiile de viață nu ne-au ascuțit simțurile. Moțăim în iluzia importanței. Am descoperit că soarele nu se învârte în jurul pământului, dar ne-am erijat în sori. E plină lumea de sori umani care nenorocesc celelalte ființe. De ce? Pentru că pot. E ca la groapa de nisip dintr-un parc. Cine ia lopățica și găletușa? Cel mai mare și lipsit de îndrumarea unui adult.

Ducem discuții nesfârșite despre importanța vieții, dar felul cum o trăim contrazice tot ce susținem. Prin comportament facem pipi pe viață. Ce idioți!

Foto: Simona Nutu