Port in mine fascinatia scolii lui Noica si invataturile lui Josef Knecht. Ma obsedeaza. Ideea unei izolari, nu ma hazardez sa amintesc de asceza, mi se impune de fiecare data cand citesc lucrari ce trateaza problema realizarii sinelui, perfectionarea fiintei, munca in folosul sinelui.
Imi imaginez de fiecare data o indrazneala de a suspenda orice activitate prezenta si de a pleca sa-mi caut un locsor linistit in munti, la o manastire sau o simpla cabana si sa ma abandonez o saptamana contemplatiei.
Fara telefon, fara laptop, fara prieteni.
Stabilesc doar un interval, caci uneori si gandul nimiceste, iar intentia de a renunta la orice mijloc de comunicare imi provoaca sistole puternice.
In secunda asta, sunt extrem de hotarata de a-mi onora ideea.
Desi citesc mult, am diverse activitati culturale, iar pretentiile mele cer un caracter sensibil, organizarea mea sociala imi scade din calitatea fiintei. M-am uitat intr-o zi piezis in dulap la ceasul meu Omega.
Asta sunt eu, suport pentru accesorii scumpe? Ma inchin atat de mult pantofilor de la Prada si gentilor de la Louis? Mi-e imposibil sa raspund, caci cartile imi ofera momente ce depasesc cadrul experientei, iar pantofii si gentile imi creeaza stari reconfortante.
Ma simt cel mai bine cand citesc, iar asta ma determina spre instigare, ma provoc si provoc pe oricine la o izolare aproximativa.
Sa renuntam la telefon, laptop si prieteni pentru o saptamana, sa ne luam o saptamana dintr-un an si s-o dedicam sinelui.
Contemplatie, meditatie, introspectie…