Aitmatov, hm-aha

De 11 apr., 2012 14 No tags

De putina vreme m-am apucat de Esafodul lui Cinghiz Aitmatov. Mi-a fost destul de greu sa-i retin numele, iar primele pagini le-am citit oarecum rusinata, caci ma simteam straina in lectura si traiam o senzatie de infractor. Am patruns in lumea unui scriitor despre care nu stiu nimic si caruia nu ii retin numele. Asa ca am cautat informatii despre scriitor.
Pe langa cele cateva cuvinte despre Aitmatov, am descoperit si o poza. Un hm-aha am suspinat dupa ce m-am zgait la chipul din fotografie si m-am intors la lectura mai bine dispusa.
Dupa alte cateva pagini mi-am dat seama ca sufletul ma impunge. Ceva ma deranja clar, o forta de respingere ma izbea dintre paginile romanului.
Imi displacuse chipul, prea multe trasaturi tipice am zarit in poza lui Cinghiz Aitmatov. Imaginatia mea mi-a fabricat instant ipostaze cu Aitmatov undeva la o masa, cu un pahar de ceva in mana, gesticuland si scapand putina saliva in timp ce-si exprima ideile incomode si rasiste.
Dar am inlaturat cu o falsa tuse scenariul stupid si am dat pagina. Am invatat doua cuvinte, desant si logomahie.
Apoi am abandonat putin lectura. Cat timp am lipsit de langa carte, numele scriitorului imi revenea mereu in minte. Cinghiz Aitmatov, Cinghiz Aitmatov, Cinghiz Aitmatov, ca o incantatie, dar nu e deloc o incantatie, ci o asigurare ca numele asta nu o sa mai iasa niciodata din materia mea cenusie.
Merg acum sa ispravesc si ultimele pagini.

14 Comments
  • Monica
    aprilie 11, 2012

    Citesti repede, sau e mai putin voluminoasa cartea? Sau ai mult timp liber la dispozitie? 🙂
    Eu citesc destul de incet, in mare parte din lipsa de timp, dar si pentru ca nu reusesc sa procesez in timp real. Cum s-ar spune, ma prind mai greu 🙂 din vina memoriei.

    • dunia
      aprilie 11, 2012

      Nu stiu daca citesc repede, dar citesc „cu foame”. Cartea nici ea nu este groasa, 300 si cateva pagini.

      Cum s-ar spune, si eu prind mai greu, pe unele carti am stat luni de zile, un exemplu este Muntele vrajit si Omul fara insusiri.

      Am si timp, caci munca mea actuala nu ma solicita zilnic, dar am perioade aglomerate pentru propria imaginatie.

  • Meet The Sun
    aprilie 11, 2012

    Eu te citesc pe tine, se pune?!?
    Asta in ultima vreme cand aglomeratia lucrurilor de peste saptamana cer o relaxare totala in week-end departe de monitoar si chiar carti.
    Si imi mai fac timp pentru alte cateva bloguri, dar sunt ca niste lecturi optionale si nu „obligatorii” cum mi-as dori eu.

    Recunosc ca n-am auzit de autorul sus-numit, ba chiar am si trecut cu cititul pe de-asupra numelui, dar apoi reiteratia din ultimul paragraf m-a facut sa silabisesc in gand 😀

    Am cautat in dex si cuvintele cu pricina si logomahie mi-a placut. E interesant 🙂

    • dunia
      aprilie 11, 2012

      Logomahie, suna bine, suna academic. 🙂

      Pentru mine se pune ca ma citesti, evident. Cum am si publicat, eu zic ca poti sa-ti astamperi nevoia de lectura cu blogul meu. 🙂
      Stii ca glumesc, sa nu fiu apoi acuzata de megalomanie.

  • Monica
    aprilie 11, 2012

    Mi-ai amintit de singura carte pe care am citit-o in… 9 luni. De data asta din disperarea ca se va termina si ca nu voi mai putea citi nimic dupa, pentru ca nimic nu se compara cu ea. E vorba de Citadela lui Antoine de Saint Exupery.

    • dunia
      aprilie 12, 2012

      Sa nu-mi spui ca ai citit Muntele vrajit in 2luni. Vorbesc serios, sa nu-mi zici ca îmi pierd tot respectul de sine. 🙂

  • Vladimir B.
    aprilie 11, 2012

    Mă bucur k ai dat de acest minunat Autor! Deşi nu asta este cea mai valoaroasă carte a lui C.A.
    Am scris cîteva rînduri la trecerea dincolo:

    http://ochiuldeveghe.over-blog.com/article-20350183.html

    • dunia
      aprilie 12, 2012

      Vladimir, ajutati-ma, va rog! Am citit ce ați scris, citatul de la final îmi tipa in creieri, azi am la ce sa mă gândesc.
      Ce mă deranjează, in continuare, la chipul scriitorului?

  • Vladimir B.
    aprilie 12, 2012

    Nu pricep, dragă amică, ce anume ai cu chipul acestui fiu al stepelor, în inima cărora s-a şi întors, după ce şi-a îndeplinit misiunea de pe pămîntă? Cu ce te pot ajuta? Să-ţi descigrez „geografia” fizionomiei sale?

    • dunia
      aprilie 12, 2012

      M-ar ajuta sa-mi povestiti despre el. „Fiu al stepelor”, cat de bine s-a asezat la dumneavoastra in suflet Cinghiz Aitmatov.

  • Vladimir B.
    aprilie 12, 2012

    Scuze, Dunia, nu prea am acum aşezarea sufletească spre a-l invoca pe acest prea subtil şi îmblînzitor al sufletelor spirit. Dar îţi promit să o s-o fac mai spre finele lunii, cînd voi putea pe îndelete spune ceva mai cu miez despre acela care a scris, după mine, cea mai frumoasă povestire din cîte a fost capabilă mintea omenească – „Djamilia”! Este o scriere dacă nu mă înşel, din anii’60 ai secolului trecut…despre o adolescentă a stepei…atunci am înţeles multe despre virtutea dăruirii şi a iubirii. Dar care are legătură şi cu peisajul! Acela, al lor.

    • dunia
      aprilie 12, 2012

      Pot sa astept, multumesc frumos. O sa merg si eu in vara in Rusia si sunt curioasa ce ochi o sa am pentru locurile pe care o sa le vizitez, caci am in mine atatea povesti si personaje slave.
      Ma intreb daca e posibil sa gasesc in librarii Djamilia.

  • Monica
    aprilie 12, 2012

    Nu-ti zic, pentru ca nu l-am citit deloc 🙂

    • dunia
      aprilie 12, 2012

      Aha! Este vreme, este vreme. 🙂

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
29 + 9 =