Am inteles ce inseamna responsabilitatea intr-o primavara, in gradina, langa un miel. De Paste. In curte, tata isi exercita meseria de macelar, taia miei.
M-am apropiat de unul si l-am imbratisat, am empatizat atat de mult, incat l-am rugat sa mi-l dea mie, si m-a ascultat.
Am luat mielutul si am mers in spatele curtii, am vrut sa-l hranesc si sa-l alint. El continua sa behaie, sa se indeparteze de mine. Se agita in jurul meu privindu-ma cu neincredere. Ochii sticlosi m-au zbuciumat si pe mine. Un fior, o teama nedeslusita de schimbare mi-a umplut ochii de lacrimi. Plangeam o moarte, jeleam o ratare.
Ce insemna mielul pentru mine? Grija.
Nu am putut sa i-o acord, nu m-am sinchisit sa incerc. Bratele lui Pilat m-am inconjurat in momentul renuntarii din cuget. Am dus mielul langa ceilalti, cu o lungime a vietii marita cu cateva ore. Patetic. Uneori visez miei.
Behaie.
Eu continui sa dau sfoara din mana, sa renunt…