Am zis stop nebuniei. Pe moment. Kitsch-ul

IMG_8050M-am mutat. Schimbarea domiciliului mi-a prilejuit o reîntâlnire cu cărțile mele. Am rearanjat biblioteca. Am păstrat aceleași criterii în organizare. Nu le discut, nu le aduc în atenția dumneavoastră.

Revederea romantică dintre om și carte, dintre mine și luxoasele mele obiecte, mi-a readus sub ochi un titlu.

Cinci fețe ale modernității de Matei Călinescu. O carte (ne)iubită din cauza dispozițiilor. Pentru orice student la Litere, Cinci fețe ale modernității semnifică bibliografie obligatorie și material pentru examen.

Am citit-o exclusiv pentru examen. Nu mi-a plăcut, dar am reținut ceva nedeslușit în legătură cu fețele ei. Mi-am cumpărat-o, am așezat-o în bibliotecă și am uitat de ea. Cum m-am străduit să-mi uit toate examenele.

Multe examene m-au schilodit sufletește.

Ieri am scos cartea de pe raft. Vagul din anii facultății îl simțeam cum se pierde într-un soi de încântare emfatică.

Eu de aici o să-mi iau niște răspunsuri!

Păream că-mi zic, deși nu mi-am zis.

Am căutat paginile despre kitsch. Exclusiv. O întrebare esențială: cine sunt eu? O întrebare esențial-actuală: sunt eu kitsch?

În adolescență, în urma unei crize existențiale, am avut parte de un episod plin de respingere violentă pentru mediocritate. În facultate, fără să-mi amintesc vreo scenă sau vreo trăire, am acceptat mediocritatea ca parte a ființei mele și am început o muncă a fragmentelor. Pe fragmente pot cunoaște și eu valoarea, eficacitatea, importanța.

Eu zic că am zis stop nebuniei. Pe moment.

În anii care au urmat facultății m-am descurcat excelent. Am pierdut frica de mediocritate. Am început să scriu pe blog. Am depășit greața de nonvaloare și nimic.

Am păstrat îndoiala. Dețin un blog. Nu pot face afirmația că citesc la rândul meu multe bloguri. Urmăresc exagerat de puține. Pentru mintea mea păstrez tot ce e mai bun. Ceva asemănător cu grija mamei pentru puiul ei. Păstrează bucatele cele mai bune.

Spun despre mine că am simțul umorului. Îl pierd fără grație când vine vorba despre hrana minții. Nu citesc orice și surzesc instant la recomandări ale unor persoane considerate neavizate.

Mâzgălesc aici de 8 ani, dar nu am renunțat niciodată să mă chestionez. Ce manifest cu acest blog? Prost gust? Conținut aparent valoros? Aliniere la nevoia unui stat recent democratic?

Cu Cinci fețe ale modernității, capitolul despre kitsch, am găsit răspunsuri.

M-am liniștit.

Cunoașteți cuvântul indecidabil? E așa ingrat. Nici adevărat și nici fals.

Blogul meu nu este adevărat, dar nici fals.

Da, recunosc. Mi-e rușine să folosesc termenul literatură pentru blog, dar sunt nevinovată în intenții. Nu caut să impresionez cititorul și să-i fac plăcere. Nu scriu pentru consum. În loc să mă străduiesc să creez, stau uneori ore sau zile cu mințile rătăcite. Și iese tot prost. Prost gust sau conținut slab.

Oricum ar fi, ființa mea nu manifestă kitsch, tinde spre esență. Dacă mă întrebați ce consider a fi esența lucrurilor, vă îndemn:

Căutați stele pe cer. Priviți-le mai des!

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
16 − 5 =