A mai trecut un an. Ieri s-a întâmplat. Toți ați prins de veste.

Miezul nopții ne-a prins la META Spațiu, o galerie de artă de la Timișoara. În acest spațiu dedicat artei și științei, am petrecut câteva ore cu mâncare bună, conversații demne de atenție (Hannah Arendt, Habermas, Sapolsky), joacă, dans, lichide închinate lui Bachus, lumina lumânărilor, expoziția lui Sorin Scurtulescu și muzică. S-a creat o comuniune indiferent de forța exercitată de fiecare persoană prezentă, indiferent de trăinicia post Anul Nou.

Dimineața mi-a sorbit ceaiul pe canapea obosită, dar mulțumită. Încep anul mulțumită de viața mea, de casa mea, de relația mea, de copiii mei. Mateiu a deschis ochii și mi-a spus că e fericit. Eu nu mă consider fericită și vă asigur că nu-mi fac un țel din a fi sau din a-mi face copiii fericiți. Îmi tot vine în cap o vorbă a Marei dintr-o conversație purtată acum vreo 2 ani. Da, timpul nu pare să mai aibă răbdare cu mine, cu familia mea. Părinții au îmbătrânit, Mara merge la liceu din toamnă, Mateiu cere petrecere de ziua lui. Ritmul alert mă înnebunește, mă slăbește și am nevoie de vitamine.

Mara consideră că valorile și principiile practicate și aplicate de ea se datorează cicălelii. Eu o cicălesc, firește. Mai exact îi repet și repet, și iar repet aceleași lucruri. Citindu-l zilele trecute pe Alain de Botton, Religia pentru atei, am descoperit că știu ceea ce nu știam că știu. Anume că religia repetă porunci și reguli pentru fiecare aspect al vieții omului, iar repetiția și întrebarea dețin o forță incomensurabilă.

M-am întrebat de ce nu funcționează cicăleala mea și pe o comunitate mai mare, mă refer la comunitatea online. De ani de zile desfășor campania #poartaocarte. Oare citesc mai multe persoane datorită repetiției și insistenței campaniei? Or citi, n-or citi, dar am decis să sporesc postările atât despre #poartaocarte, cât și despre #poartariduri.

O să vă amintesc zilnic despre beneficiile lecturii, despre înaintarea în vârstă cu demnitate. O să găsesc formulări, pentru a aduce în atenția celor curioși de blogul și persoana mea, despre curaj, ordine, curățenie, corectitudine, autocontrol, inteligență, umor, demnitate. O să vă cicălesc. Toți veți fi tratați asemenea fiicei mele Mara.

O să studiez cu atenție și Arta oratoriei de Cicero. Să-mi îmbunătățesc discursul. Să vă seduc și să vă conving că nu sunteți siguri în nesiguranță, neliniști, tristeți, disperări. Literatura poate fi un excelent aliat. Consolează. Conține răspunsuri și soluții cu atenție din partea voastră. Nu vi se dau direct ca în predicile preotului sau ca în sfaturile părintești, dar o să prindeți de veste cum se strecoară ideile. Cultura ține locul religiei. Alain de Botton s-a documentat strașnic pe subiect. Citiți-l pe el, mulțumiți-vă cu menționarea mea, cum vă este voia.

Voia mea este să vă reamintesc la nesfârșit. Ajutați-mă!

Foto: CRM