SĂ CONSTRUIM O COMUNITATE ROMÂNEASCĂ. LIPSEȘTE

De 14 ian., 2025 0 No tags 0

De fiecare dată când îmi fac bagajul pentru o călătorie am grijă să-mi iau patru sau cinci cărți cu mine. Prima dată pun două. Mai adaug una. Închid fermoarul cu cinci. Obișnuiesc să iau în vacanțe beletristică. Prefer romanul. Am plecat la munte cu romane, dar am citit După sfârșitul istoriei de Francis Fukuyama. Mărturisesc că senzația corectă ar fi de încorporare. Am devenit una cu gândirea lui Fukuyama. Așadar, aș putea declara că m-am întors alt om.

Sunt alt om? Deloc. Mi s-au corectat și îmbunătățit multe informații istorice, sociale și politice. În drum spre Austria, acolo ne-am bucurat de zăpadă o săptămână, dacă aș fi fost întrebată de cine îmi este frică, aș fi răspuns că de Rusia. La întoarcere din Austria, la aceeași întrebare pusă, aș fi răspuns că de China. Nu m-a întrebat nimeni, dar eu am împărtășit cu Făt Frumos.

De la începutul anului mi-e frică de China. Firește, aceste interese de ordin politic sunt depășite de viața de toate zilele. Vecina nu mai suportă tropotele lui Mateiu și se revoltă. Mucegaiul a reapărut la bucătărie. Mara îmbrățișează adolescența ca la carte.

Pentru fiecare individ în parte, din experiență și observație, interesul propriu bate binele comun. Până la un punct înțeleg. Când nevoile primare sunt satisfăcute, atunci omul pune umărul și la binele comunității. În România clasa mijlocie n-a crescut considerabil, iar inegalitatea în câștiguri ne-a înrăit și mai tare. Greșesc? Cum să ajuți dacă exiști la limita supraviețuirii? Prea mulți români supraviețuiesc. Prea puțini acceptă și îmbrățișează noțiunea de bine comun.

În România soluțiile sunt chiar probleme. Cum să rezolvăm asta? Firește, prin educație. Educați-vă pentru un viitor stabil economic. Vin alegerile peste noi. Populiștii ne-au acaparat prin discurs și imagine. Nu avem pe cine să votăm, dar cu siguranță deținem capacitatea de a acționa în numele liberalismului. Adică? Adică votăm democratic, dar purtăm și de grija instituțiilor fără de care un stat încetează să existe.

Nu luați România de-a gata. Democrația tării e fragilă și șansa vine de la putința fiecăruia dintre noi de a le reaminti semenilor ce înseamnă un stat dictatorial. Citiți istorie. Citiți gânditori politici. Taxați derapajele persoanelor lipsite de o cultură elementară.

Nu s-a investit în educație cât s-a investit în economie. Consecințele le trăim la superlativ prin lipsa celor șapte ani de acasă, prin instabilitate financiară, prin revenirea unor boli eradicate, prin angoase personale și dezrădăcinări naționale.

Suntem cu toții români, părinți, angajați, suferinzi. Să ne identificăm cu cetățenia, statutul familial, meseria și bolile trupului. Să ne ajutăm prin consens.

Puneți umărul să construim o comunitate românească. Lipsește.

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
6 + 3 =