S-a sinucis un băiat de 13 ani la Drobeta Turnu Severin. Tatăl a dat lămuriri: ceartă între îndrăgostiți. Colegii au povestit despre violența tatălui. Multe reacții au fost de la profesia tatălui: preot.

Oripilarea unora mă intrigă. Abuzatorii nu aparțin exclusiv clasei de jos. Ești sărac, ai toate bubele. Săracii au burta goală, nu mintea, nu sufletul.

Fapta băiatului mă paralizează. Ca întotdeauna, când aud de o sinucidere, îmi imaginez minutele dinaintea morții. Aceste minute mă torturează și încep să plâng. Nu pot să pricep. Mi-e rușine de mine, de condițiile de viață, de ceea ce consider probleme. Suferința are atâtea chipuri. Organele se dereglează. Comportamentul deviază. Că tatăl băiatului e preot înseamnă că acesta își face de rușine meseria. Meseria lui nu-și are locul în tragedie. Desigur, își are loc ca titlu de ziar, setea de senzațional ne devorează.

Încă o seară stricată de la o moarte aberantă. Cititorii mei credincioși, spuneți o rugăciune pentru băiat.
Ne auzim de mâine, poate revin la sentimente mai bune. Iubiți-vă copiii. Nu-i judecați. Nu e treaba părintelui să-și judece copiii. Părinții au responsabilitatea să îngrijească, să educe, să se joace, să iubească. Or să se găsească destui care vor arunca cu pietre în copii. Voi încasați ce puteți în locul lor.

Un băiat a murit și într-un fel a murit copilul fiecăruia dintre noi.

Foto: Simona Nutu