Mai am câteva pagini din A avea sau a fi de Erich Fromm. Înaintează greu lectura. M-au reținut elfii. La noi prin casă trec elfii. Spală. Freacă hota. Dau aragazul la o parte. Aspiră după frigider. Iar spală, haine sau vase, totuna.

În timp ce freca hota, elful, firește, mi-a mărturisit fără să deschidă gura că aceste activități îl rețin. El intenționează să ajungă dacă nu mare, atunci un mic scriitor. L-am înțeles. L-am înțeles fără să vorbească și l-am înțeles sufletește.

Am continuat muți. Și despre ce ai scrie? Mai e ceva de spus? Nou? Nou nu neapărat, dar într-un anumit fel. Ce fel? Personal.

Stau întinsă în pat, ușor ridicată pentru a sprijini laptopul pe picioare. Poziția gâtului e incorectă. Gabi de la terapie m-a atenționat. Un câine urlă în curtea vecinilor. Mateiu respiră în stânga mea. Ceaiul aproape s-a răcit. Eu am o dispoziție proastă. Vreau să fac alte schimbări prin apartament. Mă apucă din când în când. Mara a venit să mă pupe de noapte bună.

M-a întrebat, când a revenit de la școală, cum mi-am petrecut ziua. Punctul culminat a fost ieșirea la Apiarium să-mi procur miere. Ieri punctul culminat a constat în cumpărături la Lidl. Cum naiba să transcend ceva, orice, cu aceste activități banale?

Un gând m-a îmbolnăvit. Viața mea actuală nu mă întristează. Găsesc bucurii și asta mă înspăimântă. Ce o să mă motiveze să scriu pe viitor? De ce o să mai trag de mine să deschid laptopul? Secrete de gospodină nu dețin. Mă interesez și eu. Cu ce curățați plintele? Dar inoxul? M-am prins ce-mi lipsește. Filozofia. O carte de filozofie mă va scoate din ordinarul în care am picat. Voi cum vă salvați de banal?

O senzație de arsură la stomac m-a obligat să mă adun. Gândul a iritat stomacul. Uneori aș fi preferat să scriu poezie! A trecut gândul, a trecut arsura, Mateiu s-a întors pe partea cealaltă, eu pun punct.

.

Foto: Simona Nutu