CASA DE LA SCHELA

De 27 iul., 2023 0 No tags 0

Suntem în 27 iulie. E joi. Căldura s-a potolit, a înlocuit-o vântul. Mă aflu la Schela. Nu Severin, nu Mehedinți, nu Oltenia, ci Schela. La Schela mă înconjoară dealurile, Dunărea și bate vântul. Oh, vântul de la Schela! L-am mai menționat, am mai povestit despre el. Aici nu bate vântul, ci participi la expansiunea universului. Sunetele de nedescris ajutate de căpriorii casei pot să te îmbolnăvească de spaima. Mie îmi place. Aceste zgomote zmeiești semnifică acasă.

Azi dimineață, în bucătăria pe care o împart cu păianjenii, îi spălam cana lui Mateiu. Atunci s-a pornit imaginația. La chiuvetă, într-un neglijeu negru de mătase, cu picioarele în papuci de plastic, ar fi un bun început de carte. Conștientizez consumul de energie în activități casnice și transform întocmai mediul înconjurător. De pe hol pătrunzi în bucătărie. În stânga, plasată într-un mod evident pentru casele fără încălzire, teracota suportă oale, troace, o pungă pentru reciclabile și un uscător de păr. Masa e plină pahare, căni, halbe, o fructieră de cristal. Le-am spălat aseară. Ferestrele s-au înverzit. Casa cu iederă de la Timișoara a suflat pe casa părintească de la Schela. Verdeața s-a înstăpânit. Aragazul pe colțul din dreapta, chiuveta la care spăl și prosopul murdar calcat în picioare. Mă holbez la prosop. Ce naiba, s-a împletit atmosfera dickensiană cu descrierea organică, digestivă din Tropicul Cancerului!

Abia aștept să mă așez la scris! Îmi ardeau buricele degetelor, posibil și de la Triumf universal. Dădeam peste la interior. În loc de scris, am plecat să duc draperiile la curățătorie. Păianjenii m-au urmat. Nu e chip să scap de ei. Or să le vină de hac meșterii care vin. Meșterii vin, meșterii vin.

Câteva ore mai târziu am deschis laptopul. S-a destrămat descrierea din capul meu. Stric de fiecare dată când mă așez la scris. Am primit un buchet de flori de la vecinii din față. Așa este la Schela, rar prinzi de veste când te lovește bunătatea, frumusețea, obtuzitatea, ignoranța. Lovită de frumusețea florilor și bunătatea vecinilor, mi-am sorbit ultima gură de cafea. Întinsă pe pat, cu laptopul în poală, ascult vântul și galeria puicuțelor și cocoșeilor.

Sunt acasă. Mă desfac în părți. Onorez partea copilăriei. Am răbdare cu profunzimea vârstei. Merg să mai spăl vase.

Râdeți înainte de toate și ascultați vântul.

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
5 + 25 =