Povestea mea incepe sa fie vizibila, sunt in faza incipienta de piersicuta parfumata. Va urma… In februarie insa, povestea poate fi rostita, trandafirie, pufoasa, catifelata si molatica, o sa prilejuiasca un nou inceput.

Am un cititor fidel, arrme isi zice. Dominant la dumnealui este grobianismul. I-am permis cateva comentarii pe al meu blog, apoi nu l-am mai ingaduit si i-am lasat scris aceasta hotarare, totusi continua sa-mi lase comentarii. Nu pot zice ca ma bucura, dar intotdeauna ma face sa zambesc. Exista un om care-si da osteneala sa ma deteste, sa ma critice, sa ma jigneasca, dar cu cata insufletire.
Notez aceste randuri, deoarece in ultimul mesaj mi-a dat de inteles ca m-ar sti, personal! Si gandurile mi-au fost redirectionate. Asadar ii raspund si eu acum frumos, draga arrme, duduie sau dandy, nu crezi matale ca lumea asta e suficienta pentru toti? Randurile tale nu mi-au lasat nici macar un gust de coaja de nuca, deci sa nu socotesti ca ma necajesti. Ma iubesc suficienti oameni cat sa-mi dea o aura aparte, cat sa ma consider un om frumos, eu la randul meu raspandesc dragoste prietenilor si familiei, iar zambetul meu a reusit de-a lungul timpului sa ma scoata din atatea incurcaturi. Te rog sa incetezi cu insultele, cu acest joc de-a v-ati ascunselea, iti pot fi foarte usor si eu pisica in ograda ta, daca esti o duduie scalamba sufletului meu, iti transmit pe aceasta cale ca stiu si eu ce ai facut asta vara, unde si cu cine! Priveste-ma in ochi data viitoare cand ma vezi, stiu sa surad cu subinteles.