3 Comments
  • adidas
    iulie 13, 2009

    scrii foarte bine…

  • Maria Barbu
    iulie 13, 2009

    Draga mea prietena, cat de bine cunosc si eu aceste trairi, aceasta singuratate printre oameni, sentimentul acesta de ne-apartenenta la marea colcaiala si tremurul inimii atunci cand vezi privirile celorlalti indreptate asupra ta. Si pentru mine acum, din nou, se rasuceste drumul vietii mele, ca o panglica, a lui Moebius imi place mie sa spun, gandindu-ma orgolioasa la infinit si la eternitatea vazuta ca posteritate!

  • ddunia
    iulie 14, 2009

    @Maria
    Pangliga lui Moebius, aceea care pare sa aiba o singura fata? Interesanta comparatie pentru un poet, poate de aici ti se trage si luciditatea ce mie mi se pare k o ai in textele tale.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
11 + 27 =