E vineri. Copiii au ajuns de la școală. Mara se odihnește la ea în cameră. Mateiu doarme pe canapea. Eu stau pe fotoliu, încerc să scriu, dar îmi distrage atenția respirația lui. Îmi place nespus să-mi privesc copiii cum dorm. Pe chipul lor conviețuiesc speranța, bunătatea și altruismul lumii.
De luni am început să îmi aștern gândurile rezumativ pe Facebook. Mi-am neglijat casa, atribuțiile de mamă și iubită. M-am concentrat pe citit. Asta fac de când mă știu. Citesc ca să suport. Săptămâna asta am făcut mai mult. Am citit, dar am permis atitudinii bătăioase să se desfășoare. Facebook a devenit câmpul meu de luptă. Am luptat și lupt cu indecișii. Toți cei care nu ies la vot greșesc. Doar că nu mă interesează conștiința lor. Mă interesează capacitatea lor de ființe raționale.
Nu cred că am făcut o treabă extraordinară. Am tras concluzia că noi, cetățenii, ne urâm între noi, iar acum trăim ceva asemănător cu o întâmplare generică din copilăria noastră când un părinte ne-a luat apărarea în fața unui bătăuș. Bătăușul și adepții lui se răzbună când ne prind din nou singuri.
Suntem singuri, singurei cei care votăm pentru interesul țării. Să vezi dincolo de interesul personal necesită inteligență, educație, detașare, umor, un vârf de linguriță de dezinteres.
Cel mai greu mi-a venit să rămân imparțială și politicoasă. Să mă rezum la fapte și să nu mă las pradă furiei. Pentru că furia m-a acaparat. Sunt Hulk deghizat în Dunia detașată. M-a umflat râsul în timp ce tastam detașată. Să fiu detașată că bătăușul de care orice părinte și-a apărat copilul candidează la președinția țării? Imposibil.
Zilele acestea am experimentat Infernul lui Dante așa cu mi-l imaginez eu. O Românie condusă de Simion și șleahta lui. Cum poate persoana lui neinfectată de inteligență să alcătuiască un proiect de țară democratică?
Mâine este ultima zi înainte de bătălie. Să nu vă îndoiți. Este război și lupta chiar se dă între bine și rău, între lumină și întuneric, între inteligență și ignoranță, între educație și mediocritate, între umor și fatala seriozitate.
Putem să învingem ieșind la vot. Haideți să nu-l reînviem pe cizmar. Credincioșii să se roage. Necredincioșii ca mine să se întărească cu literatura. Să iasă Dan și mă apuc la modul serios să creez o nouă religie în România, religia literaturii cu întâlniri săptămânale unde să discutăm cu umor despre comportamentul uman. Cum să acționăm corect pentru bine nostru? Asta vom discuta la prima întâlnire.
A mai rămas o zi.
Votați!
Foto: Bogdan Mosorescu
