Ceea ce se cere: stări de spirit

11083677_10153242927480854_783182934178580534_nÎmi tot prind urechile cu Gena egoistă. Nu de puține ori am plecat cu cartea la braț la un prieten să facem lectură împreună. Îmi recunosc limitele, dar încerc în același timp să le depășesc.

Interesată de gene, fie egoiste, fie altruiste, bune sau rele, sau letale, mă străduiesc să pătrund această știință. Mă străduiesc să pătrund în orice știință. Mi-am dat seama de-a lungul timpului că lectura este o activitate care mă calmează și îmi alungă tristețea.

Am venit pe lume în nu știu ce casă, sub influența nu știu căror stele, dar mă păstrez în lume prin cărți și câțiva oameni pe care am ajuns să-i iubesc. Mă gândeam ieri la stările pe care ni le provoacă un om sau altul. Suntem atrași de frumusețe, dar ceea ce ne aduce tâmplă lângă tâmplă, într-o intimitate atât de profundă ține de felul în care ne percepem. Ah! Îmi place să adulmec sensibilități la fel de mult cum mă încântă să-mi îndes nasul la gâtul unei ființe dragi și să inspir. Trag aerul în piept, acționez astfel, dar intenționez să iau, pe lângă mirosul celuilalt, și tot ceea ce reprezintă.

Unii oameni reprezintă prieteni. Pentru prieteni am un sentiment exagerat de admirație și de respect. Nu neapărat pentru individ, dar pentru tot ceea ce cuprinde acest termen, prieten. Îl simt cald și blând, îmi oferă o anumită stare de confort și de bucurie. Întotdeauna un prieten îți zâmbește cu bunăvoință, compasiune și înțelegere. Cu toții avem nevoie de bunăvoință, compasiune și înțelegere. Avem nevoie și ne trebuie, ca oameni, indiferent de educație și cultură, de stări. Frumusețea nu este o stare. Goliciunea cu atât mai puțin.

Imaginația este o stare, are puteri nelimitate. Să ne imaginăm prieteni, vă rog.

Prieteni cu toții, nici genele letale nu ar mai avea ce să ne facă.

Încercați, imaginați-vă!

1 Comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
30 × 29 =