Alegerile prezidențiale anulate din țară mi-au deturnat direcția lecturii. De la literatură, psihologie, filozofie și biologie m-am afundat tot mai adânc în politică și economie. Orice discuție străină de copii, mâncare, curățenie în casă, cafea conține China, Rusia, instituții, stat liberal, democrație.

Am citit și am luat aminte despre suspiciunea cetățeanului în instituțiile de stat. Relația cetățenilor cu autoritatea a fost mereu tensionată. Pe mine mă exasperează când mi se reamintește că banii firmei nu sunt banii mei. Colaborările remunerate declanșează zeci de operațiuni între mine, contabil și Anaf. Nu-mi pot face cumpărăturile la market, la piață, la florărie. Nu-mi pot plăti un prânz. Nu mă pot răsfăța cu o rochie sau cu o bijuterie. Ideea care m-a condus către o anumită muncă îmi provoacă stres și o stare de greață. Așadar înțeleg comportamentul cetățeanului care se simte jecmănit, controlat, supravegheat și pedepsit.

Taxele și impozitele ne asigură protecția și securitatea. Puterile statului, executivă, legislativă și judecătorească, ne permit să trăim într-un stat democratic. V-ați gândit vreodată cum ar fi viața noastră fără instituții? Cum ar proceda părerologii când s-ar confrunta cu moșteniri, succesiuni, acte de proprietate, abuz și violență?

În prezent îl citesc pe Habermas să înțeleg cum anume funcționează un stat liberal. După două capitole mi s-a schimbat perspectiva asupra instituțiilor. În continuare îmi repugnă, dar le înțeleg necesitatea pentru mine ca cetățean al unui stat. Taxele și impozitele mele plătite către instituții îmi asigură apartenența la un grup. La începuturile omenirii, apartenența la un grup nu permitea să fiu prânz sau cină pentru un leu sau alt animal sălbatic.

Poate parcurgerea cărții lui Habermas o să-mi stimuleze mintea să acționez într-un mod eficient ca cetățean. Mă întreb doar ce-mi permite vârsta mea. La 41 de ani, când entuziasmul s-a potolit, când prefer siguranța și protecția, mai dețin puterea de a modela voința vreunui grup? Partidele politice manipulează voința majorității. Studenții scapă, după spusele lui Habermas, de tertipurile partidelor. Atunci să protejăm studenții, să-i ajutăm, să-i susținem în educație.

Luați-vă un ceas să vă gândiți la instituții și la lipsa lor. Ce ar însemna pentru noi?

Răspundeți.

Foto: CRM