Cine e țapul?

De 17 mai, 2012 13 No tags

Covrig ceresc tălmăcit

Poezia își construiește semnificația din zdrențe de timp. Găsim timpul care curge, viața, intervalul de timp, ceasul, unitate a timpului, ora, și dimensiunea Universului după care se ordonează succesiunea irevesibilă a fenomenelor.
Pe bucățilea astea sfâșiate de timp, moartea aruncă săgeți ticăloase, iar parcele torc, deapănă și taie firul vieții omului.
Viața unui om sau a nici unui om e cedată banal pe unități monetare de un presupus țap, cine e țapul?, intelectual.
Cu auzul încordat, apare o idee clară, timpul este doar o mestecare greoaie a prestigiului unor persoane care și-au consacrat viața apărării moralității.

Eu mâzgălii impresiile mele, nu se mai distrează nimeni cu mine?

13 Comments
  • cora_
    mai 17, 2012

    he he cum nu? hai sa incercam… n-am mai facut asta din liceu…sa tot fie fo’… e multa vreme de-atunci. 🙂

    „de-o viață poate sau de-o săptămână
    moartea mă poartă ca pe-un ceas la mână,
    m-ascultă la ureche și-mi întoarce
    arcul din fir netrebnic tors de parce”.

    existenta noastra ca fiinte, aparent unica, dar repetabila si absolut identica in esenta cu cea de-acum o viata sau cu cea de-acum o saptamana, se deruleaza sub semnul trecerii spre eternitate. si cum moartea e singura certitudine si numitorul comun al tuturor existentelor, devine aceea care „face si desface”, iar noi, trecutii, devenim tristi spectatori ai propriei vieti, niste biete „cesuri de mana”, ale caror arcuri sunt „intoarse” de mana nevazuta a mortii.

    • dunia
      mai 17, 2012

      Multumesc, Cora.

      Sa stii ca e distractiv. Nu-i bai cu Schopenhauer, daca ne iese bine acum, poate mai incercam si alte poezii. Poate un Paunescu. 🙂
      Si atunci o sa avem mai mult exercitiu.

  • cora_
    mai 17, 2012

    am vrut sa fac trimitere la Schopenhauer, da’ nu-mi mai amintesc mare lucru… 🙂

  • Dan
    mai 17, 2012

    Il banuiesc pe Dinescu de subîntelesuri mult mai ludice, spre disperarea unor suflete sensibile.

    „Norii Cumulus care urca împinsi de forta lui Arhimede provoaca o destindere adiabatica a aerului urmata de o crestere a umiditatii. Când aerul devine saturat, vaporii se condenseaza si cad pe pamânt sub forma de picaturi”.

    Nu Doamnelor, PLOUA! ;))

    • dunia
      mai 17, 2012

      Eu nu-l banuiesc pe Dinescu de nimic, mi-au plăcut imaginile, căci uneori conceptele se așază foarte greu in imagini in poezie.

      Căutai adiabatic in dex.

      Mai spune, mai spune.

  • Dan
    mai 17, 2012

    Eu pe Wiki…, doar nu-ti închipui ca-s asa subtil si sofisticat Duduca!
    Din câte îl stiu eu pe Dinescu, e foarte sugubat… Când spune ceva serios, mai e si altceva „cu substrat”. Si invers.

    • dunia
      mai 17, 2012

      Eu am citit cateva poezii sugubete de ale lui, dar nu le-am pus pe blog, asta mi s-a parut cea mai potrivita, mai ales pentru acest exercitiu.

  • melciu
    mai 22, 2012

    Hi, hi, Dunia draga, sper ca nu le-ai citit si pe cele de pe sugbetele lui sticle de vin. Ce de intelesuri! Si eu nu prea rosesc de obicei…

    • dunia
      mai 22, 2012

      Iar eu rosesc de obicei. 🙂
      Nu le-am citit, iar vin nu cred sa fi baut, am incercat unul de Corcova in schimb.

  • melciu
    mai 22, 2012

    Alegere bunicica, iti aduc unul si de la Dinescu cu prima ocazie cand trec pe acolo. Nu e asa bun ca cel de Corcova, dar eticheta… Ei, eticheta face toti banii. 🙂

    • dunia
      mai 22, 2012

      Mersi de gand, lichid mai am si de data trecuta, dar sunt curioasa de eticheta.

  • dunia
    noiembrie 17, 2012

    Mihai, si doar atat? Ma anunti, dar nu-mi dezvalui nimic? Ce scrie pe eticheta noua?
    Eu am fost, intre timp, la restaurantul lui de la Bucuresti, Lacrimi si sfinti.
    Recunosc, am baut un vin bezmetic acolo.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
22 − 3 =