Cine ți-a dat carnetul?! Imbecilule! Idiotule! Du-te…! sau jocul prost al maturității

337313_10150409725948347_177785825_oMă simt uneori fantastic în pielea mea. Alteori m-aș arunca în gol de pe Cliffs of Moher. Să fiu pusă la clift! Și din când în când încerc ludicul, Cliffs-clift.

În momentele strașnice ale vieții mele, nu stau cuminte și îmi bag superbul năsuc pe teritorii necunoscute. M-am repezit plină de însuflețire în psihanaliză și psihologie. Cu literatura de specialitate, am reușit să interpretez un sentiment neplăcut trăit în prezența unor șoferi, fără categorie de gen.

Am asistat la multe înjurături. Șoferul scapă pe gură jignire peste jignire. Ești un prost! Cine ți-a dat carnetul?! Imbecilule! Idiotule! Du-te…!

În dreapta, zăpăcită, mă încordam. După descoperirea lui Freud, neplăcerea a devenit o stare sufletească de neignorat. Supărările se fixează în noi și obțin putere. M-am oprit puțin să presupun.

De ce mă fâstâcesc când înjură cineva în dreapta mea? Suport un regres violent. Parcă aș fi din nou copil și mi-e frică de reacția adultului nervos de lână mine. M-am scuturat de o asemenea reprezentare și mi-am îndreptat atenția spre cel care înjură.

Ce imatur! Ce joc prost al maturității! Ce asumare distorsionată a inteligenței și a stimei de sine. Când suntem la volan, ca participanți la trafic, alcătuim un întreg. La volan, alcătuim doar o parte dintr-o frecvență de operații. O parte mică. Graba cu care șoferii aruncă ofense îmi pare, în urma speculațiilor, o fugă de sine, de conștiința de sine. Refuzi să iei aminte de tine, de greșelile tale, de alegerile tale. A arunca vina semnifică o apărare. Celălalt e prost, idiot, imbecil, celălalt, nu tu. Tu ai circulat regulamentar, el ți-a tăiat fața, nu ți-a acordat prioritate, nu a păstrat distanța regulamentară.

Fix ca atunci când erai mic, nu tu ai spart vaza, ci fratele mai mic sau mai mare ori câinele sau pisica.

După toată poliloghia, notez următoarele: am ajuns să nu mă mai intimidez de șoferul nervos și să-l privesc cu bunăvoința unui maestru conștient de minusurile ucenicului. Bietul de el! Habar nu are că o insultă trădează o lipsă de gândire. Dacă simt că lipsește și sufletul, nici nu mă mai sinchisesc să verbalizez ceva din vorbăria de mai sus.

Da, am o părere proastă despre șoferii care înjură. Când îi aud înșirând ofense pentru celălalt. Mi-e drag celălalt. Îmi disprețuiesc aproapele. Atitudinea eu sunt mai bun îmi repugnă.

Oamenii buni nu atrag atenția. Oamenii buni sunt.

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
29 − 27 =