Cititorii mei sunt oameni bolnavi

De 13 feb., 2012 8 No tags

Ultimele zile mi-au pus caramizi in urmatorul gand, cititorii mei sunt oameni bolnavi. Inclinatia asta a dumnealor spre tristete si descurajare mi-a revenit dintr-un numar, numarul de cititori pe care ii are un blog intr-o zi lucratoare. Fac glume cu mortul in casa, da stiu!
Revin, vineri, dupa ce am postat textul Prima imbratisare in nefiinta, intr-o ora deja trecusem pragul celor o suta de cititori. Modestul meu blog are urmatorul dans evolutiv, zile obisnuite aduna suta de accesari, zilele bune dubleaza, iar in tragedie, blogul meu a excelat. Si-a depasit dublul.
Fara sa ma bucur, am mai adaugat o tristete de sufletul zbrobit.
Fata care v-a impartasit vineri o drama a vietii ei, va scrie de patru ani despre carti, muzica, vise, caractere, prietenie, mazgaleste de patru ani despre veleitatile mintii ei spre o dimensiune transdisciplinara. A agregat simtiri personale cu diferite stiinte, a imprumutat voci de scriitori care transmit adevarate invataturi.
Uneori am fost prea fata si v-am zambit de sub gene, am incercat sa seduc acolo unde am esuat in cuvant. Cel mai mult am incercat sa alertez cititorii de puterea nefireasca a cliseelor si stereotipiilor. Arma cea mai puternica a fost verbul A FI. Cititorii mei sa se uite la ei si in ei si sa incerce sa fie, si eu am invatat de la Noica si Sora.
Vineri, cititorii mei s-au uitat la mine, la durerea mea, la nenorocirea mea.
Ce naiba e cu voi, fiintelor?
In toti acesti patru ani m-ati lasat anonima in invataturi si imi puneti coroana in nefericire?
Drama mea o sa ia sfarsit, durerea o s-o duc insa mereu in spate, dar blogul meu o sa continue sa adune pagini despre evolutia mintii mele si despre minunatul verb A FI.
Voi, cititori fara chip si fara identitate, voi cine sunteti?

8 Comments
  • cristi mosorescu
    februarie 13, 2012

    unul din cei ce te citesc sunt eu , cristi mosorescu …

  • MeetTheSun
    februarie 13, 2012

    Acum n-o sa mai zica nimeni nimic.

    Sunt mai multe aspecte de luat in calcul. Unul dintre ele, destul de semnificativ, este ca blogul tau se poate citi fara probleme, integral, din reader. Practic daca tu ai 100 de cititori zilnic, iar articolul nu provoaca la comentarii (mare parte a cititorilor foarte rar ies din „gaoace” si scriu), acesti cititori se vor multumi cu ceea ce le ofera readerul.
    Cum postarea in cauza a atins un subiect sensibil si pe care nu oricine l-ar atinge asa cum l-ai atins tu si poate nici n-ar avea curajul tau de a scrie in asa fel, oamenii au simtit nevoia sa intre…

    Trecand peste factorul asta extern, sunt sigura ca cititorul lui A FI n-a cautat drama personala in sine si nici n-a avut o lectura de suprafata. Introspectia i-a cerut recitiri suplimentare si cautari de sine si poate chiar, ragazuri de acceptare pentru dramele din jurul sau.

  • dunia
    februarie 13, 2012

    @Cristi

    Salut. 🙂

    @Claudia

    La textul de vineri am oprit chiar eu comentariile, nu am vrut sa intru in nici un fel de dialog, cititorii mei, aceia putini dintr-o zi obisnuita sunt convinsa ca mi-au acceptat tacerea si mi-au respectat durerea.
    Dar numarul a sarit pur si simplu in aer, si a crescut in nenorocire, deci orice am face, spune sau scrie, nu e ascultat sau citit de un numar exploziv decat daca ne punem pe tava dramele si mizeriile.
    Imi pare sincer rau ca am ajuns la o asa concluzie. Nu am vrut sa ofensez pe nimeni, ci din nou, sa atrag atentia fiintei predispuse la angoase.

  • Dan
    februarie 14, 2012

    Nu esti prea aspra cu cei care-au fost totusi discreti? E greu, cred ca e greu, nu stiu si nici nu vreau sa stiu vreodata, dar daca as fi putut sau am fi putut, noi cititorii tai, sa va ajutam, crede-ne ca am fi facut-o.

  • dunia
    februarie 14, 2012

    @Dan

    Am fost aspra si imi cer scuze. Pe langa asta iti si multumesc, imi dai ocazia sa mai dezvolt putin subiectul. Cand am dat drumul frustrarii pe blog, cauza a fost numarul prea mare de cititori, tu esti cititorul zilelor obisnuite, pe mine m-a intristat exceptionalul blogului in urma unei drame, m-am simtit ca un subiect vulgar si anost al stirilor de la PRO tv.

    Imi pare rau daca te-am suparat.

  • Dan
    februarie 14, 2012

    Nu-i vulgar si nici anost, desi as fi vrut sa fie ceva banal, nu asta, dar nu tu l-ai dezvaluit?

  • dunia
    februarie 14, 2012

    @Ba da, eu am dezvaluit, am avut motivele mele, dar mai ales am defulat. Asa pot eu sa raman in picioare, spunand ceea ce ma doare sau deranjeaza.
    Terapia asta puerila tot nu imi impaca tristetea de a constata ca oamenilor le plac dramele.
    Daca maine scriu ca am mai publicat o carte o sa am acelasi numar de vizitatori ca vineri?

  • Dan
    februarie 14, 2012

    Mereu oamenii au fost si vor fi atrasi de senzational, în sensul bun sau rau sau dureros, din pacate.
    Nu am stiut sa spun condoleante decât pentru batrâni, pentru un strop de viata care se pierde în pamânt înainte de a deveni ploaie nu se poate spune nimic.
    Hai sa nu mai vorbim acum si aici.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
30 × 10 =