Ciuda inchipuirii

De 9 nov., 2007 0 No tags

Ce anume face un destin sa fie incredibil? Mai marii nostri( Cioran, Eliade, Ionesco, Noica, Vulcanescu, Nae Ionescu) inainte sa faca cu creionul poveste, insasi viata lor le-a picurat traseul nemuririi pe nume, fapte si intamplari.                                                                     
Tot ce se intampla intr-o viata de om, ajunge la desavarsire numai atunci cand clipa, de la statul ei de goala, se transforma in amalgam de simtaminte perfecte. Desavarsite in rau sau in bine, forma lor, de acum turnata, provoaca o insiruire de fapte.
Ciuda mea se trage de la inchipuirea ca si eu imi pot reifica numele in suflul contemporanilor.  Nu am pretentii de viitor, mi se pare o indrazneala prea mare pentru o faptura care continua sa mazgaleasca fara o claritate a mintii.
Sunt lipsita de imprejurari. Epoca mea imi ofera ironia, umorul sau penibilul. Doar natura ramane sublima si imuabila in viziune, oamenii sunt niste clovni care au renuntat la costumul pompos si colorat, pastrand doar miscarile si mina aceea uimita si intrebatoare a fiintelor care au abandonat de mult sa mearga pe propriile picioare, ci doar se scurg alene la vale, purtate de curent, fara a avea curiozitatea sa se intrebe asupra provenientei  actiunii in plin litigiu.
Privind de pe margine, caci apartin unei margini, nu ma pot invalui cu ironie, uneori sunt un clovn pe cinste eu insami. Sa-mi asum umorul ca atitudine vis-a-vis de ai mei semeni,  imi asigura o stare de greata constanta. A rade de partea cea mai mare dintr-o colectivitate inseamna ca mi-am adaugat in fata numelui adjectivul deosebit, sinonim cu altfel, iar aceasta nota aparte incumba probleme sociologice, dar mai ales antropologice dureroase, pentru ca zi de zi, si poate chiar in clipa asta sunt considerata paiata de multi semeni ai mei. Al treilea element al epocii, penibilul! Acustica reprobabila a cuvantului chiverniseste la moartea sperantei. Eu cred ca inca imi mai pot scoate masca, inca mai pot invata sa inot contra curentului, mai am suficient entuziasm si daruire sa cred in calitatea romanului genial.

Totusi, sunt orfana de destin fantastic!

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
2 + 13 =