Să fie 16, să fie 17 ani când am călătorit pentru prima dată în Corfu. Zburam atunci spre insulă în compania unor prieteni într-o abordare nepăsătoare a vieții. Nu mă supărau hemoglobina lui Mateiu, infecția cu HPV, pierderea unei nepoate, factura ușilor, apa de la duș care își micșorează temperatura când ți-e lumea mai dragă. Mă supărau poveștile de iubire și de prietenie. Iubeam, ne certam și ne împăcam fără să obosim. Era frumos atunci. În avionul care ne-a purtat spre Corfu s-a regăsit, printre pasageri, și Mircea Mihăieș.

În 2024 am călătorit în Corfu cu mașina alături de familie, o abordare destinată domesticului. Ar fi niște sare și piper în lectura cărții de luna trecută, Istoria lui Corto Maltese: pirat, anarhist și visător, de Mircea Mihăieș. Mereu lecturile mi s-au înlănțuit cu trăirile fără să înțeleg relația de cauzalitate sau dacă există una.

Insula am regăsit-o cu aceleași străzi înguste, incredibil de verde și cu un număr mare de chiparoși lumânare aduși de venețieni. Prima călătorie în Corfu s-a estompat datorită vizionării serialului The Durrells. N-am fost curioasă să recuperez senzații și amintiri din urmă cu 16 sau 17 ani, am fost curioasă să descopăr locurile unde s-a filmat The Durrells.

Întâmplarea face ca ziua petrecută pe barcă să mă apropie cel mai mult de familia Durrells. Am prânzit la restaurantul din casa unde a locuit pentru o scurtă perioadă Lawrence Durrells. Am privit intens și am încercat să-mi imprim în cap și suflet peisajul: casa, golful, terasa, clipocitul apei, măslinii, mesele și scaunele. M-au durut dorința și neputința. Mi-am dorit nespus o casă într-un golf, o casă generată de câștigurile blogului, de capul meu, de munca mea.

Corfu are multe case părăsite și neîngrijite. Corfu are mulți chiparoși lumânare. Corfu are un soi de măsline mici. Corfu mă are în două reprezentări, la 20 de ani și la 40 de ani. Într-o seară am privit marea. Am privit-o și în urmă cu 16 sau 17 ani. M-am gândit la sora, mama și tatăl meu atunci. Acum m-am întors către mine. Te-ai descurcat satisfăcător!, mi-am zis.

Între timp am revenit acasă. M-am reapucat de The Durrells. Mă gândesc la iubire, la lipsa ei, la faptul că este singura capabilă să țină piept forței distructive prezente în oameni. Încerc să stabilesc dacă dorința de a avea o casă într-un golf ține de fericire sau nefericire.

Și ca întotdeauna, sănătoasă sau bolnavă, râd înainte de toate.