Lui Toru Okada, personajul lui Murakami din Cronica păsării-arc, i-au dispărut pisica și nevasta. Am parcurs 200 de pagini. M-am obișnuit deja cu neobișnuitul care ia locul obișnuitului și tot așa. Mă las acaparată. Îmi place să-mi las mințile agățate într-o poveste. Am revenit la o frustrare din copilărie. La mine nu se întâmplă nimic. Gătesc și eu spaghete ca Toru. Merg la curățătorie. Chiar azi am mers la curățătorie să ridic și să las. Nimic spectaculos, la pupitru a venit doamna morocănoasă, nici zâmbete n-am avut cu cine să schimb.

Spectaculoase azi au fost șosetele de drenaj de la fizioterapie. M-am simțit ca Moș Crăciun la masaj în plină vară. Am mai cumpărat un braț de gladiole și m-am spălat pe cap. Spălatul pe cap poate intra în categoria extraordinarului.

Firește, Mara, Mateiu, Motan, ne trezim, se face seară. Se lasă liniștea. Motan se tolănește. Eu deschid laptopul. Scriu. Public. Mâine o iau de la capăt.

Foto: Bogdan Mosorescu