Cu pasul si cu nasul in afara Romaniei

De 6 nov., 2011 1 No tags

Am ramas datoare cu o completare, am ridicat o intrebare acum ceva vreme. Este patriotismul o forma de egoism?
Am amanat sa scriu, caci nu am stiut cum sa-mi cresc notele despre patriotism intr-o formulare nepartinitoare. Dar deja mi s-a imputat patriotismul, de acelasi Haias care considera ca patriotismul este o forma de egoism.
Bineinteles ca eu neg spusele lui.
Inainte sa escaladez scheletul acesta provizoriu de argumente ale mele despre patriotism, am incercat sa-mi amintesc prima constientizare a mea cu acest sentiment de dragoste si devotament pentru popor.
Prima data a fost o izbucnire necontrolata a tatalui meu: Jos Ceausescu! Traiasca Romania libera!
S-a ivit notiunea de popor, s-a ivit chiar si notiunea, caci aveam 6 ani si nu aveam habar nici de una, nici de cealalta.
Mai tarziu, prin clasa a VI-a, imi amintesc ca profesorul de geografie ne-a pus sa scriem in caiet, pe prima pagina, urmatoarea propozitie: Prima dovada de patriotism este sa-ti cunosti tara.
Putin si mai tarziu, prin anul III de facultate, odata cu istoria literaturii romane, am descoperit multe nume de scriitori romani complet necunoscuti. Atunci am aflat de Sorin Titel, Deliu Pietroiu, Mircea Vulcanescu, Petre Dumitriu. Destul de tarziu, dar toate aceste nume m-au determinat sa aprofundez putin mai mult literatura romaneasca.
Revenind mai aproape de noiembrie 2011, in noiembrie 2010, la Gaudeamus Bucuresti, mi-am achizitionat o carte a Iuliei Hasdeu.
La inceput am avut credinta ca aceasta carte mi-a revenit doar cu informatii despre familia regala, dar dupa aproape un an, am observat la mine ca ceva romanesc ma framanta, un sentiment nou de afirmare a identitatii romanesti.
Regina Maria purta straie populare la orice eveniment, noi, tinerii de azi nu imbracam costumul popular nici macar la puzderia de petreceri Halloween.
Toate exemplele alcatuiesc, farama cu farama, intamplarea care mi-a zidit in caracter patriotismul, asta si foarte desele calatorii in Germania.
Patriostism, in latina patria, tine de un taram parintesc, de o iubire pentru tara si locuitorii ei, nu resping strainii si nici nu prefer exclusiv Romania si romanii, dar de ce sa nu cunosc si ce se afla in imediata mea apropiere inainte sa pasesc cu pasul sau cu nasul in afara acestui taram?
Stiu, asa cum condescendent mi-a aruncat Sorin, ca fiecare popor are un Noica. Intr-adevar, fiecare popor are un filozof, dar Noica ramane pentru mine un mantuitor de spirit romanesc.
Cu ce nesocotesc eu interesele altor popoare, daca il prefer pe Noica in locul lui Kant? Desi nici nu se pune problema. Cu ce sunt egoista daca ascult si promovez muzica romaneasca? De ce iubire excesiva dau dovada daca vreau sa-mi cumpar si produse romanesti?
A iubi pamantul unde te-ai nascut si a respecta locuitorii acestui pamant nu tine de egoism, care este o trasatura de caracter, ci tine de un firesc nativ, iubesti pamantul unde te-ai nascut la fel cum iubesti pantecul din care ai venit pe lume.
Bineinteles ca poti sa respingi, dupa o anumita varsta, si pamantul, si pantecul, dar pana ajungi sa respingi constient, ai iubit inconstient ceea ce repudiezi.

1 Comment
  • MeetTheSun
    noiembrie 7, 2011

    Sa fie vreo cinci ani de cand am ales intre tara si afara. De atunci am trecut destul de des granitele si mereu am avut acelasi sentiment calauzitor: sa aflu ce e bun, ce e de invatat, ce se poate aplica si acasa…
    Nu pot justifica de ce, cateodata simt ca patriotismul meu este unul prostesc. Nu ma leaga familia de glie (sunt pe cont propriu de 11 ani), dar ma leaga sufletul prin toate cate sunt ale lui.

    Prefer o viata grea si in mizerie, dar neirosita pe confortul si bunastarea trupului.
    Prefer sa fiu un roman anonim, cat mai instruit, cat mai civilizat, cat mai bun de pus in zidul unei Romanii mai bune pentru generatiile ce vin. Asta mi se pare ca e marele nostru defect: vrem sa primim rasplata tot in viata asta. Ei bine, nu se poate. Patriotismul nu e nici pe departe egoist. E tot mai des considerat o nebunie… si o anormalitate a vremurilor pe care le traim. Dar important e sa fim tot mai multi!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
2 × 28 =