Mă întreb. Vă întreb. Infidelitatea mă califică să vorbesc despre problemele în cuplu? M-am gândit enorm la acest aspect. M-am gândit atât de mult că aproape m-am înscris la un curs de dezvoltare personală. M-am oprit, dar nu sunt sigură că nu o să aplic până la urmă cererea.
Am înșelat și am fost înșelată.
Când înșală un bărbat nu e bine. Când înșală o femeie tot nu e bine. Genul nu are nimic de-a face cu trădarea și minciuna. Că reiau acest subiect, infidelitatea, ține de vârstă. Mi-au adus anii o potolire în sentimente.
Știți, eu am crezut în Făt Frumos, în unicul, splendidul, curajosul Făt Frumos. Destul de repede m-am prins cum stă treaba. Făt Frumos există, dar Făt Frumos e compus. De aceea trăiesc azi povestea prințesei cu un final fericit. M-am înconjurat de calitățile și defectele bărbaților. Le-am separat comportamentul de persoană. Le-am judecat purtările. Aici am înjurat cum am auzit pe stadion sau pe câmp când mergeam cu caprele. Le-am protejat persoana. Oamenii sunt complicați și e necesar să privim dincolo de evaluări simpliste ca rău și bun.
În liceu, prezența conflictuală și pasiunea m-au transformat într-un erou care avea puterea să treacă prin pereți. Nu concepeam infidelitatea. Într-o zi am zărit din depărtare iubitul unei prietene sărutând o altă fată. M-am așezat în mijlocul străzii. Mașinile mă claxonau. Un șofer a urlat la mine. Nu m-am mișcat din mijlocul străzii până când hărmălaia nu i-a atras atenția iubitului prietenei. Atunci am ridicat mâna. I-am zâmbit și am fluturat un salut regesc.
Contrar principiului, am înșelat când s-a ivit prima ocazie. Ceea ce mă face să cred că nu eu m-am opus infidelității. Poveștile de dragostea din capul meu m-au derutat. Poveștile se încheie cu nunta de trei zile. Poveștile nu dezvăluie discuțiile care apar după nuntă provocate de părinți și de bani. Poveștile nu insinuează că Făt Frumos s-a însurat ca să aibă copil. Poveștile nu conțin nici un indiciu că Ileana Cosânzeana e însărcinată cu altul. Poveștile rămân povești.
În viață ne trezim a doua zi după nuntă la fel cum ne-am trezit după majorat. Am așteptat. Am fremătat. A venit. A trecut. Nimic nu s-a schimbat.
Ieri am conversat scurt cu o prietenă despre relația ei cu un bărbat însurat. În liceu am stat în stradă ca justițiar, ca apărător, ca erou. În prezent stau și aștept să treacă. Infidelitățile trec ca anotimpurile. Cum trec variază de la persoană la persoană. Unii divorțează și procedează corect. Alții rămân împreună și procedează corect.
Diferența între îndrăgosteala din liceu și îndrăgosteala la maturitate este că am învățat să trăim cu durerea. Doare, doare, doare. Te dregi cu o masă copioasă. Doare, doare, doare. Te amăgești cu un cadou scump. Doare, doare, doare. Unii mai fac un copil.
Între aceste dureri îmbătrânim și asta e viața.
Foto: Bogdan Mosorescu
noiembrie 30, 2021
N-am prea inteles.
Cred ca te-ai descarcat…
decembrie 2, 2021
Aici se aplica acesași regula ca si in căsătorie. Te căsătorești – o sa-ți para rău. Nu re căsătorești – o sa-ți para rau. Cu iertatul după înșelat e la fel. Pentru unii/unele inselatul este si soluția de mijloc.
Adevărul e ca povestile sunt bune, dar nu le plasam in realitate, nu le îmbogățim moral si in cele din urma nu credem nici noi in ele si nu alegem nici parteneri care sa creadă in ele.
Asta daca măcar ne obosim sa căutăm sa înțelegem in ce crede alesul/aleasa.
Ca de obicei mergem scurt, pe poveste: era frumos/frumoasă si cam atât, calități morale – vedem pe parcurs – zicem noise amanand intalnirea cu realitatea, sedusi de mirajul din prim plan.
Pe urma ne plângem (tardiv) de ce vedem. Asta este, indolența, auto-amagirea, costa. La fel si inselatul, la fel si casnicia Angeles au partway lor de benefIchi si regrete. Doar ca inselatul are beneficii pe termen scurt, căsnicie pe termen lung.
Deși pare la mintea cocoșului/găinii alegerea, trebuie ceva inteligență nu tocmai comuna sa nu dai cioara din mâna pe porumbelul-cioara-vopsită de pe gard.
Corect si moral as fi, daca nu e ok casnicia sa te desparti si pe urma vezi ce gasesti, dar cei care inseala ca sa gaseasca un nou partener sunt caractere slabe si nu au curajul asta. Iar aia care inseala fara sa caute sa schimbe partenerul sunt si mai patetici.
Toleranta la a fi inselat in schimb variaza, extrem, de la patetic la sfant. Depinde de motivele fiecaruia. Dar in majoritatea cazurilor chiar si ceea ce numim dragoste e doar o forma de adictie.