Cuvantul

De 15 dec., 2009 6 No tags 0

In ultimul timp am avut parte doar de spectacole muzicale psihedelice. Vocea lui Costel Busuioc si carisma lui Russell McGregor mi-au stimulat si ravasit simturile.
Exista scurte momente in timpul unui spectacol cand, in ciuda ochilor larg deschisi, nu vad. Holbarea in vacuum se gaseste mascata intr-o lumina de straluc, metalica si usor albastra verzui.
Incep sa simt povesti, sa transform.
Bluza plina de paiete si forme a unei doamne m-a determinat sa-mi imaginez toate persoanele prezente in sala in fetusi. Zvarcolirea organismelor intrauterine inchipuite mi-a provocat un tremur usor.
Ochii si-au reluat functia.
Am privit, m-am imbibat psihic de muzica, de talent, de mandrie.
Mandria de a fi roman, cand l-am ascultat pe Busuioc.
Ingamfarea m-a insfacat la o lovitura de ciocan. Ciocan si nicovala, unelte ce si-au gasit intrebuintare intr-un spectacol sustinut de Ansamblul Johann Strauss.
Si eu ma deosebesc de cei obisnuiti, uneori vlaguiesc oamenii prin cuvinte. Le pot pipai, stoarce, infrumuseta, interpreta obscur.
Sunt o slujitoare a cuvantului, nu a formei gramaticale, ci a pulsului, a dilatarii criptice din cuvant.

6 Comments
  • dan
    decembrie 15, 2009

    Psihedelic? Busuioc? Da’ ce-a facut Doamne iarta-ma? La povesti, da, înteleg. Intâi le simti, pe urma începi sa le povestesti si când se termina (p’asta mi-ai mai spus-o si aseala!) le transformi si inventezi.
    Fii atenta, uneori poti omorâ cu un cuvânt, ba chiar cu o virgula.

  • ddunia
    decembrie 15, 2009

    @Dan

    Doamne fereste sa ajung pana acolo, sa omor cu virgula sau cuvantul!

    Busuioc, da! Vocea lui e naucitoare, se zice k e noul Pavarotti, eu confirm doar un talent. 🙂

  • Dan
    decembrie 17, 2009

    Povestea spune ca un rege ar fi primit o cerere de gratiere din partea unui condamnat la moarte. Mai simtitor din fire, ca marile spirite nobile care se întâlnesc undeva, a decis si a scris cu pana proprie: „Nu va muri!”. Ordonanta de urgenta regala a ajuns pe mâna cui altcuiva, a unui locotenent rau, care a pus doar o mica virgula dupa primul cuvânt. Si astfel o tânara fecioara a ramas înlacrimata…

  • ddunia
    decembrie 17, 2009

    @Dan

    Cred k politica romaneasca e plina de locotenenti rai! Profesorul meu de geografie din liceu a fost senator si de la el am aflat de „puterea” virgulei. Povestea, lauda curata, cum a schimbat el o lege datorita unei virgule. Eu il cred!

  • Dan
    decembrie 18, 2009

    Deci se poate si înteleg ca asta nu-i poveste…

  • ddunia
    decembrie 18, 2009

    @Dan

    Nu este o poveste. Cu o mica precizare, nu cred k era un locotenent rau!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
4 × 25 =