Sa sfarsim saptamana cu Deliu Petroiu intr-un elogiu!

Elogiul vinului

Eu, din principiu, nu beau apa.
Cu suc, cu borviz nu ma-ncurc;
Nu sunt sihastru si nici turc,
De aceea, nici un vin nu-mi scapa.

Muscatul tamaios cupat,
Cu un furmint mai amarui,
Da un nectar cum altul nu-i –
Sa nu-l iubesti e un pacat.

Dar traminerul barbatesc,
Feteasca, perla de Olghiu
Si Sard – batranule Sibiu,
Cat de duios mi te-amintesc…

Si-apoi acel negru vartos
Din Minisul nostru vestit,
Indemn de trai si de iubit,
Sange de taur viguros.

Husi, Dealu Mare, Murfatlar,
Eroi ilustri sau modesti,
Lechinta, Teaha, Odobesti –
Ce tandru mangaie-un pahar.

Si Grasa de Cotnar, cinstita
De Stefan-Voda, Domnul Sfant. –
Nu-i vita pe acest pamant
Nevrednica-a fi pomenita.

Dar dupa cum batranii spun
Si ne-au lasat diata noua,
Nu-s zeci de soiuri, ci doar doua,
Adica: vin bun si mai bun.

P.S. : Decand vantul m-a purtat
In Banat
Multe ar mai fi de spus
Ca mai sus:
Recas, Tirol, Teremia,
Buziasul –
Isi au toate poezia
Si panasul.

Dar la dop cand vad ca scrie
Vinalcool Timis,
Dintr-odata-mi vine mie
Sa ma… (nu ghicisi!)

Replay:
Dintr-odata-mi vine mie
…Sa ma-ntorc la vie!