Țara arde și baba se piaptănă. România arde la propriu, iar eu, în 8 martie, mi-am pieptănat pletele blonde la București cu ocazia versinajului #poartariduri, ediția a II-a. M-am simțit prost. Inconfortul se datorează nepotrivirii dintre preocuparea personală și situația instabilă din lume.

Înainte de eveniment și chiar în cadrul lui m-am întrebat dacă viața, așa cum am ajuns să o cunosc, va continua. Democrația este fragilă. Vorbesc din cărți semnate de autori ca Fukuyama și Habermas. La mine literatura a înlocuit scriptura și nu am credință în suflet, ci neliniște cauzată de conducătorii lumii.

Nu vă temeți? Considerați că nu ni se poate întâmpla? Ce fapte vă garantează siguranța și securitatea ca stat? Să funcționeze statul ca în prezent au fost necesari ani, revoluții, sacrificii. Piața liberă și proprietatea nu au fost un dat. Să achiziționezi proprietăți pentru a le da în chirie, ca individ, a devenit posibil. Știu, impresia ipso facto (înțeles de la sine) e puternică. Doar că ne înșelam.

În spațiul mioritic ne mai confruntăm și cu faptul că noi nu știm să fim cetățeni. Cetățenii lumii s-au numit mult timp supuși. Suspușii nu aveau drepturi. Cetățenii au drepturi într-un sistem democratic imperfect, dar eficient. Comportamentul românilor aduce izbitor cu comportamentul oilor și caprelor lăsate pe câmp nesupravegheate. Fug în grâu. Vorbesc din experiență. Așa mi-am trăit o parte din copilărie. Cetățenia presupune maturitate politică. Românii fug de tot ceea ce ține de comunitate, bine comun, responsabilitate.

Un stat puternic constrânge uneori. Asta s-a întâmplat în urma respingerii candidaturii lui Georgescu de către CCR. Firește, nu ne calificăm ca un stat puternic, ci mai mult ca un stat care a acționat cu băgare de seamă. Gândul cel de pe urmă al instituțiilor.

Vorbesc din cărți, da, dar din cărți serioase a unor oameni capabili. Cum ia naștere un stat? Ce este statul de drept? Care sunt puterile statului?

Toți aceia care-l susțin pe Georgescu și au nevoie de un Greuceanu să-i salveze, încercați să răspundeți la aceste întrebări. Dacă nu aveți răspunsurile, atunci căutați-le. Este datoria voastră de cetățeni pentru toate drepturile pretinse.

Gândul cel din urmă al instituțiilor necesită gândul cel din urmă al cetățenilor.

Ce sunteți, supuși sau cetățeni?