Pare că o să rămân pentru totdeauna fată-femeie. Nu mă chestionez dacă e bine sau nu. Chiar azi am citit la Huxley despre fata-femeie și m-am consolat. Fetele-femei au misterul lor, calea lor, și, desigur, frivolitatea lor.

Luni am mers la piață să-mi cumpăr flori. Cu Mateiu atârnat pe șoldul stâng, am dat o tură de piață. Am refuzat jenată vânzătorii. Nu, mulțumesc. Nu, nu doresc buchet. Nu știu ce flori anume caut. La un moment dat aud: Ce doriți, domnișoară?! Nu m-am oprit în loc, dar am ezitat. O secundă m-am blocat. Un copil atârnat de mine, un picior tras după mine, o freză de femeie nebună, iar vânzătoarea mi s-a adresat cu domnișoară.

Asta este! O să mă împac cu ideea că nu o să fiu niciodată FEMEIA.

Foto: Bogdan Mosorescu