Am spus sau n-am scris, sorela mea munceste la o companie aeriana. Legat de acest fapt social si muncitoresc, urmeaza sa povestesc aici o anecdota cu italieni, natie prea putin simpatizata de ea, de a mea sora.
Antipatia se trage din fudulia fatisa a italienilor. Vin in Romania, patrund intr-o institutie romaneasca si vorbesc italiana. Saluta, intreaba, cer, flirteaza in limba lor.
Patriotismul meu nu pretinde sa-si chinuie limba in graiul nostru, dar se pot stradui in engleza. Dar nu prea se ostenesc dumnealor.
Asadar, potrivit acestei introduceri, un italian intra in biroul sorelei, saluta si cere bilet in limba intaliana. I se raspunde in engleza, dar el insista in limba lui, uitandu-se oarecum deranjat la prietenul lui. Impreuna reusesc sa incropeasca in engleza un discurs si sa ofere detaliile necesare.
Sunt intrebati in ce data vor sa calatoreasca.
Unul din ei: domani!                                                                                                                                                                                            Sorela: When?
Al doilea: Tomorrow.                                                                                                                                                                                                  La care, celalalt, recalcitrant, gesticuland, riposteaza: Che cazzo, domani e internazionale!