Am scos roșiile, castravetele și o ceapă roșie. După paharul de apă cu lămâie și ghimbir, după ceai, după un capitol din Arhipelagul Gulag, am preparat o salată. Am adăugat brânză. Roșiile, cherry de la piața Lidl, s-au sfoiegit ușor la codiță. Le-am tăiat codița, apoi le-am feliat, în două sau în patru bucăți. Piperul presărat mi-a provocat un zâmbet.

Citesc, în volumul II din Gulag, despre prima zi în lagăr a lui Soljenițîn. Piperul devine un lux. Deținuții au fost hrăniți cu urzici fierte în apă fără sare și câteva grame de pâine. În fiecare zi același fel. Li s-au lungit urechile de foame pentru că într-adevăr urechile se lungesc de la foame. Nu este doar o expresie. Înveți cât trăiești.

Trăiesc în descurajare. Probabil e vârsta. S-au adunat suficienți ani să mă uit în urmă și să descopăr chei pentru viitor. Am acumulat suficientă experiență ca să-mi domolesc furia. Încă n-am descoperit dacă m-am născut cu o genă furioasă sau am devenit furioasă în copilărie din cauza mediului familial și al condițiilor de viață. M-am autoeducat să-mi pese și să acționez pentru binele comun. Acest bine comun presupune acțiune, limite, colaborare, compromis și educație. Cea mai mare realizare a mea este când Mara, 13 ani, ține cont de nevoile unei colegi cu probleme speciale sau când Mateiu stă la rând la tobogan. O altă realizare este rapiditatea cu care, atunci când critic un comportament, mă exprim fără a reproșa sau a mă crede buricul pământului. Procedez în felul acesta în societate, nu în familie. În familie dispun de timp să despic firul în patru. De ce am ales acele cuvinte? Ce înseamnă? Unde vreau să ajung?

Unde vrea societatea românească să ajungă? Purtările polarizante, vorbim prea mult, nu vorbim deloc, sărim la gât, rămânem pasivi, furăm mult, furăm un pic, nu furăm, luăm atitudine, închidem ochii, dăm din umeri, mă descurajează. Merg înainte datorită blogului, a vocii de aici. O iau pas cu pas. Așa v-aș recomanda tuturor. Luați totul în viață, bucurii și tragedii, pas cu pas. Numai în felul acesta ne păstrăm sănătatea minții și nu ne pierdem decența. Să fii decent înseamnă să cunoști și să cultivi compasiunea.

Întrerup acest text. Mateiu este în plină criză. Merg să-i asist furia. O fac de câteva săptămâni. Pas cu pas, cum ziceam.

Foto: Carmen Vulpea boemă