Au trecut 14 ani. Mara are buletin. Eu am clipit. Părinții știu ce se întâmplă. Clipești, intră ceva în ochi, te freci cu degetul, tragi de gene, dai cu apă, iar când revine privirea clară duci o adevărată conversație cu nou-născutul. Nou-născutul acum nou-adolescentul închide ușa camerei și a început să practice acuzația.

Ca mamă tot mai cauți obrajii moi și dolofani să-i săruți, dar te lovești în oase. S-au ascuțit vorbele, s-au ascuțit formele, o muniție întreagă la dispoziția copilului să-și atace părinții.

Mara a lansat un atac asupra mea la muzeul Albertina. În fața unei picturi de Edward Munch i-am zărit ochii. I se măriseră ca cepele. Mama, tu nu m-ai învățat nimic de Edward Munch. Am răspuns ca o primată. M-am apărat. Nu te-am învățat multe, Mara, nu mi-a scăpat doar Munch!

Obișnuiam să-i aduc Marei din călătoriile mele în marile orașe, cărți de colorat și albume de la magazinele de suveniruri ale muzeelor. A crescut cu câțiva pictori aleși intenționat sau din hazard. Van Gogh am luat în urma unui plan, dar Paul Klee sau Kandinsky s-au nimerit. Consecința a fost o aniversare sărbătorită la Viena pentru a putea să-l admire pe Monet. Asta și-a dorit de ziua ei, familia extinsă, Monet și Cafe Central.
În muzeu, după faza cu Munch, am urmărit-o atent. I-am atras atenția asupra lui Miro, Chagall, Kokoschka. Nici n-a clipit. La Kandinsky a izbucnit, creierul ei emoțional luase foc. Coperta albumului, de data aceasta lucrarea în sine, se afla pe perete. Fiecare pictor aflat în biblioteca personală i-a smuls sunete de încântare. Nu o să mă feresc de expresie. Restul au lăsat-o rece.

Morala e simplă. Dacă aveți impresia, și știu că o aveți, că vă străduiți degeaba cu copiii în primii cinci ani, că totul le intră pe o ureche și le iese pe cealaltă, atunci vă înșelați. Mara este o dovadă vie.

Nu știu sau știu pe alocuri cum se raportează părinții la copii lor. Să le asigure viitorul, rangul și statutul. Să învețe matematică și iar matematică. Ah, urăsc această parte și nu pentru că eu n-am avut și n-am habar de matematică! Doar că. Majoritatea copiilor nu e dotată cu capacități pentru matematică. Aceia sunt cei puțini, o categorie aparte. Restul ar putea înfrunta viața cu alte abilități ignorate și ucise de matematică. Cum ajung s-o și facă de altfel după ani de zile în care li s-a spus și li s-a arătat că nu-i duce capul. O rușine pentru noi ca rasă.

Pentru viitorul Marei m-am străduit să-i țin familia lângă ea, s-o respect ca ființă umană și să-i stârnesc curiozitatea. Un copil curios  va practica întotdeauna desfășurarea de activități. Nu va aștepta să-i pice nimic din cer, statut, iubire, respect, muncă, plăcere, apartenență. Un copil curios va acționa pentru binele lui și binele comun.

Binele comun începe cu educația. Educația începe cu primii ani de viață. Citiți-le copiilor, ieșiți cu ei la munte, la muzeu, la teatru. E startul lor. Cursa nu începe cu unu plus una sau tabla înmulțirii, ci cu Poftim, Te rog și Mulțumesc.