Azi nu-mi mai este frică de profesori, poate de secretarele de la Litere

De 11 apr., 2022 0 No tags 0

Am ajuns la Universitate. O nevoie mi-a purtat pașii, pentru a câta oară?, pe coridoarele facultății. La intrare, soră mea m-a îndemnat să-l las pe Mateiu cu incredibilul unchi, dar am refuzat. Prefer să-l iau. Unii studenți or să realizeze unde duce sexul neprotejat. Zâmbete. Încercați să zâmbiți. Am glumit, dar nu știrbește cu nimic afirmația.

La etajul doi am privit coridorul. Uite-mă la examenul de la dialectologie! Uite-mă înainte să intru la Metea! Uite-mă când ies de la fonetica franceză! Uite-mă repetând la comparată! Uite-mă! M-am apropiat de 201 și s-au ivit doi autori, Kafka și Orwell. Ca studentă, m-am trezit în multe dimineți gânganie și în câteva dimineți am simțit o cușcă de șobolani aproape de chipul meu. M-am îndepărtat de sala de seminar. Am coborât la parter. Față în față cu ușa amfiteatrului A1, m-am încălzit. Am suferit în școală. Și am trecut la niveluri calitativ superioare.

În A1 am călătorit pe mare cu Ulise. În A1 am călătorit în Africa cu Charlie Marlow. Nu mai țin minte mare lucru din cartea asta. Ce rău îmi pare de mine și nu pot să nu-mi adresez din nou întrebarea: De ce uit ce uit? Din Inima întunericului am păstrat mai mult o senzație și puțin spre nimic din firul narativ. În A1 m-am lăsat ușor convinsă de măreția lui Cehov. Și în A1 mi-a trecut prima dată prin cap că aș putea fi extraordinară doar participând la câteva cursuri.

Părăseam uneori amfiteatrul într-o stare de beție. M-am îmbătat cu povești de la Adriana Babeți, Ilie Gyurcsik, Cornel Ungureanu și Gabriela Glăvan. Pluteam pe alee prin complex și nici o mârlănie nu mă putea atinge. Poate așa se simt femeile de azi care citesc cărți în care li se spune că merită mai mult. Mi-a recomandat cineva cartea. Nu știu cine.

Cu ani în urmă, nu am considerat că merit mai mult, ci am descoperit că merit. Dunia a meritat să aibă acces la educație, să pătrundă în lumi neînchipuit de frumoase și fascinante. Mi-ar plăcea să merg la școală în prezent. Acum nu-mi mai este frică de profesori, de secretare, de restanțe, de faptul că mi-aș face de rușine părinții dacă aș transpira cearșafuri cu iubitul.

Azi aș învăța. Azi aș transpira cearșafuri. Azi m-aș bucura de ambele fără să mi se pună cârcei pentru care consum magneziu ca nebuna. Azi s-a stins lumina. Copiii dorm. Mie mi-e somn.

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
9 + 18 =