Diseară ies la teatru. E un spectacol nominalizat la Gala Premiilor Uniter 2023. Se numește Antonin Artaud. Familia Cenci. O să aibă loc în Freidorf. Se deschide în premieră acest spațiu al Teatrului Național Timișoara. Ne vedem la Fabrica de decoruri.

Dimineața am început-o cu frecat de baie, aspirat, gătit. În timpul ăsta am reluat discuțiile purtate la masa din bucătărie marți seară. Este la Timișoara o prietenă mutată cu cățel și cu purcel de câțiva ani în Germania. Ne-am întâlnit seara la o pizzerie din cartier. Mateiu ne-a schimbat planurile. Am luat sticla de vin și ne-am mutat la mine în bucătărie. Am mai deschis o sticlă de vin. Hotărâsem să ne celebrăm împreună aniversările.

Trei femei au stat la masă și au povestit. Îmi amintesc. Așa a început un dialog. Îți mai amintești. A început altul. Ne-am amintit clar sau nu ne-am amintit deloc. Cori a menționat o rochie Diana Bobar purtată de mine cu niște sandale de lemn cu toc imens. Au trecut 10 ani de atunci. Pentru noi a fost ieri. Senzația e de un timp trecut, încheiat, dar terminat curând. Până la urmă toți simțim perfectul simplu, dar trăim la perfectul compus. Tot ce am povestit e terminat.

Am golit o sticlă de vin. Am mai destupat un rose de Corcova. Noroc! Am mintea clară de prea mulți ani. Îmi doresc starea dată de două pahare de vin. De aceea plec la Bordeaux curând. Să stau zilnic zăpăcită. Să zâmbesc cu drag. Le-am zâmbit toată seara fetelor. Am apreciat noaptea pierdută în ciuda oboselii de miercuri. N-am apreciat serile pierdute acum 10 ani sau acum 20 de ani. Mi se cuveneau într-un fel. Refacerea mă amăgea. În prezent mă repar cu magneziu. Nimic nu mă mai amăgește. Împlinesc 40 de ani. Sunt coaptă. Sunt o piersică perfect coaptă. Acum știu ce aș vrea să fac cu viața mea dacă aș mai avea 20 de ani. Prea târziu!

Citesc Soljenițîn. Alcătuiesc liste imaginare cu ce o să citesc pe plajele sălbatice din Gironde. Soljenițîn rămâne acasă chiar dacă are și umor. Mă gândesc să-i iau cu mine pe Roth, pe Miller și pe Auster. Să citesc și să mă relaxez. Să privesc cerul. Să-mi doresc intens bogăția financiară. În aceste zile sunt o săracă bogată. Aș schimba placa asta. Vreau mai mult. Pot mai mult?!

Pot Bordeaux anul acesta. Vedem ce urmează după prag. Sunt în prag de 40 de ani.

Foto: Carmen Vulpea boemă