9.06. Este media de promovare a unei prietene la bacalaureat. Recunosc in scris ca a pierdut noptile prin cluburi, a chiulit, a fumat, nu a mancat sau a mancat si si-a bagat degetele pe gat ca sa vomite, a iubit si probabil inca iubeste un baiat, o scursura a sexului masculin care loveste fetele si le tine langa el repetand ca o prevenire ca o despartire de el le transforma in curve. Gasca asta a luat bacalaureatul.
Pana nu demult, eram convinsa ca tot timpul meu alocat ei nu este altceva decat o pierdere. De foarte curand, am recapitulat. Nu sustin ca am ajuns sa inteleg mai tanara generatie, dar marturisesc ca printre gandurile mele a scaparat, ca razele soarelui printre obloane, permisivitatea si amintirea.
Si generatia mea a numarat analfabeti, asijderea generatiei parintilor si a bunicilor. Fiecare generatie a avut cal si nu ca-l.
Azi, multi se bucura de esecul liceenilor.
M-as bucura si eu daca nu as vedea in intamplarea asta un esec al omului.
Televiziunea vine cu o voce si condamna rezultatele de la bac, dar cu aceeasi voce le-a prezentat puberilor viata usoara fara munca.
Ziarele aduc si ele o voce cu condeiul, dar ziarele merg la tipografie cu fata de la pagina 5.
Blogurile au o voce indignata, dar asta este deja o caracteristica, daca nu o functie a blogosferei, sa se scandalizeze si atat.
Sa ne amintim cu totii de scoala lui Noica, locul acela unde nu se invata nimic, unde elevul primeste doar atunci cand cere.
Elevii nu mai au cerinte, doar ambitii si dorinte de viata usoara.
Sa ne amintim de parintele Zosima, toti suntem vinovati pentru toti si pentru toate.
Elevii nu mai au constiinta.
Sa ne asumam cu totii realitatea societatii pe care singuri o ridicam de cand, chipurile, avem libertate. Sa recunoastem ca generatia asta o sacrifica niste rationamente a unor potlogari de la guvern.
Eu vreau sa spun:
Copii,
Faptul ca nu ati luat bacul nu face din voi niste ratati, este doar o ora trista in viata voastra. Scapati de cai si descoperiti conjunctia si pronumele ca-i treaba serioasa asta. . Nu alegeti facultati, ci cursuri sau scoli care va invata meserii. Distinctia nu vine din scoli universitare, ci din voi insiva si din carti, poate din Dostoievski, poate Pessoa, se poate si Eliade. Orice om, destept sau prost, fudul sau egoist, mandru sau las isi doreste sa fie respectat.
Vreti respect?
Munciti.
Cu prietenie,
Dunia Tuel.
iulie 4, 2011
Scrisoarea asta ar trebui printata in 100.000 de exemplare.
iulie 4, 2011
@richie
Nu stiu daca esti ironic.
iulie 4, 2011
🙂 In aceeasi societate traiesti si tu, traiesc si eu si multi altii care sa zicem ca inca, si din fericire, se pot bucura de respectul societatii care i-a format si de respectul individual fata de propria persoana. Alegerile noastre nu au fost ferite de tentatiile unei lumi mai usoare si am avut si noi analfabetii nostri, dupa cum bine zici. Doar ca ei erau printre noi, nu noi printre ei. Cumva, au reusit sa ne invinga numeric.
Te felicit pentru ca mai ai rabdare. Ei se vor plange mereu, asteptand mila celor din jur, pentru ca ei nu sunt niciodata vinovati ci sacrificati. Prin cate reforme de invatamant a trecut generatia mea, ar fi trebuit sa facem o revolutie si sa nu mai invatam nimic. Eu nu mai am nici mila, nici rabdare, nici intelegere cu ei si cu cei care ii cresc asa „frumos” in timp ce le dau aripi pe care nu le merita.
Si nu, ei nu nu vor respect. Ei vor doar sa reuseasca, prin orice mijloace si sarind etape. Nu s-a oprit nimeni din scris „ca-l” ca sa se gandeasca la respect. Tu crezi ca-i intereseaza? Te admir.
iulie 4, 2011
@anca
Sunt contienta ca nu-i intereseaza limba si literatura romana, pe unii, pe multi dintre ei.
Dar eu pot sa merg inainte cu speranta in tineri daca 5 sau 6 elevi de la clasa manifesta un viu interes pentru o singura materie, oricare ar fi aia.
Te avanti cand zici ca nu vor respect, o viata usoara e admirata de multi gura casca, iar admiratia e tot o forma de respect.
Nu pot sa arunc cu pietre in copii, nu pot, inca pot fi modelati, inca pot intalni oameni care sa-i priveasca in ochi ca persoana nu ca norma de munca.
iulie 4, 2011
Mai, cum sa fiu ironic. Sunt de acord ca o mare parte din vina apartine si societatii.. copiii astia sunt un produs al lumii actuale. Li s-a permis sa evolueze in felul asta, acum s-au facut de cacao si evident ca solutiile nu se afla la ei.. Se vor zbate in continuare unii se vor ridica asta-i viata. Ideea e ce se intampla mai departe.. tot timpul ajunge la „schimbarea de mentalitate”. Pai din 90 pana acum s-au mai schimbat mentalitatile dar tot modele tampite au fost predate si preluate.. Cred ca exista o singura cale buna si inca mai avem de cautat dupa ea.