Dunia, ce vrei să faci cu blogul tău?
Am fost întrebată săptămâna trecută. Am fost întrebată și în lunile trecute, ba chiar și anul trecut.
De fiecare dată am ridicat din umeri. Prima reacție.
Suportând influențele unor personalități și persoane din viața mea, devenind atentă la nevoile indivizilor și ascultând mai mult în ultimul an, mi-e clar acum ce anume doresc. Am obiective și am un scop.
Exclamativ: Să fac din carte un accesoriu fashion!
Am ascultat și am observat. Există o știință, taxonomia, știința legilor de clasificare. O să încerc o clasificare:
Unele persoane se rușinează să fie văzute cu o carte în mână sau citind.
Unele persoane pretind că citesc din nevoia de a fi cool. A fi cool să se înțeleagă prin extraordinar, maniera reținută și interiorizată de interpretare în jazz-ul modern e doar pentru connoisseurs.
Stop. Recitiți.
Maniera reținută și interiorizată de interpretare în jazz-ul modern e doar pentru connoisseurs. Acesta este exemplul clasic de atitudine disprețuitoare, de prezentare în lume ca fiind cel mai grozav.
Recunosc și eu: desconsider mult asemenea atitudine. Mi-am propus să nu mai critic, să stau departe de critică. Nu reușesc întotdeauna, dar mă străduiesc.
Revin la clasificare.
1.
2.
3. Unele persoane citesc pentru a-și schimba caracterul, pentru a deveni cea mai bună versiune a lor. Eu numesc această versiune: Dumnezeul din mine, căci eu sunt DumnezEu.
Cu această clasificare, mi-am propus să muncesc cât mă ține mintea, e limitată din păcate, la a face din carte un accesoriu fashion. Nu cunosc neapărat mijloacele prin care o să ajung la scop, dar intenționez să mă folosesc de tot ceea ce dispun: un vocabular bogat, lecturi multe, un chip drăguț, șarmul personalității, senzualitatea inteligenței, sfaturile și sugestiile unei foarte dragi femei care mă sprijină în această idee nouă sau veche a unei aventuri donquijotești.
Despre obiective nu o să notez acum, o s-o fac gradual sau nu o s-o fac. Acțiunea aceasta depinde de interacțiunea sau lipsa de interacțiune cu cititorii. Aici am lansat doar un anunț.
Cartea – cel mai scump și neprețuit accesoriu al omului.
Fii cool, poartă o carte în geantă, în mână, în minte.
Doar poart-o!
Cartea.
Poart-o!
iulie 13, 2015
Eu port mereu la mine un kindle. Aseara nu l-am avut cu mine, a fost o seara cand nu am dormit cu kindle-ul 🙂
Lectura e un refugiu, o linistire, o garantie ca lumea este mai mult decat traiesc eu zi de zi. Citesc pentru ca am nevoie de o lume paralela cu cea reala. Dar citesc carti non-fiction (care ar fi cuvantul in lb. romana?), nu citesc romane. O fi bine? O fi rau?
iulie 14, 2015
Mirela, a citi o carte nu poate să aibă nici o semnificație negativă. Indiferent de conținut, lectură îmbogățește vocabularul, stimulează imaginația. Ce anume citești?
iulie 14, 2015
Îmi place să citesc despre cum funcționează societățile, cele trecute și prezente. Istorie, antropologie, sociologie, călătorii. Câteva cărți care mi-au plăcut sunt aici: http://lumeamirelei.blogspot.it/p/ce-am-mai-citit-și-va-recomand-si-voua.html
iulie 14, 2015
Unii vorbiți atât de ciudat despre obiectul ăsta numit carte, încât uneori îmi vine să pun heituiala pe voi. E incredibil faptul cum atâția oameni se înghesuie să-mi spună mie, prostul de rând, cum ar trebui să am cartea aia în poșetă, pe bicicletă, în parc, la volan, pe/sub pat, sub braț sau în farfurie, dar cu toate astea nu vorbește aproape nimeni despre ce e în cărțile alea.
Văd recenzii, comentarii, liste interminabile de lectură ale unor oameni care, să-mi fie cu iertare, la nivel ideologic sunt aproape încuiați. Nu există dezbateri pertinente – aici nu vorbesc de cercurile literare – sau comentarii care să te pună pe gânduri, lucru la care te-ai aștepta de la un om care a citit 300 de cărți.
Apoi vine câte o Mirelă, care are la ea un ebook reader și citește non-fiction pentru că, atenție, are nevoie de o lume paralelă. Deci o lume paralelă, non-fiction. Dacă nu e clar, aș vrea să întreb:
@dunia: de ce vreți voi să punți cărți în mâinile oamenilor? ca să înțeleagă chiar mai puțin din lumea asta?
iulie 14, 2015
Cand spui „o Mirela” intelegi ca toate Mirelele gandesc cam la fel? Au la ele un ebook reader si citesc non-fiction pentru ca au nevoie de o lume paralela? Daca mai stii si alte Mirele, mi-ar placea sa le cunosc, sa facem o gasca de gaste.
Pentru cineva care citeste numai science fiction, „lumile paralele” inseamna altceva decat pentru omul simplu, ca mine. Lumea paralela este lumea care imi ocupa mintea in timp ce ma aflu intr-un autobuz/metrou aglomerat, plin de miros de transpiratie, venind obosita de la serviciu. Fac parte din clubul cititorilor din metrou, fara pretentii.
M-am bagat cam mult in discutie, dar si mie imi sunt dragi cartile, chiar daca nu inteleg nimic din ele.
iulie 14, 2015
Mirela, am eu o rugăminte. Încearcă să nu iei personal comentariile lui dam. E un mârlan, dar unul necesar pe bloguri, cred eu.
Mie mi-a dedicat un text la el pe blog, multă persiflare și ridiculizare. Dacă o să fii curioasă de blogul lui, o să descoperi un talent, eu zic că e talent, știe să construiască pamflete.
Doar nu-i permite să te alunge sau să-ți impună tăcerea. Asta chiar nu merită. Știe și el că e mârlan.
iulie 15, 2015
Persiflare și ridiculizare. Pff. Exagerare feminină.
iulie 15, 2015
Când spun câte o Mirelă mă refer la o persoană care punctează aceleași lucruri ca și tine. Persoana e Mirela ca să vezi că la tine m-am referit. Că dacă ziceam că vine o duduie ziceai că nu despre tine e vorba.
Lumea paralelă înseamnă ficțiune, aș zice eu. Nu cred că nu înțelegi nimic din cărți, pentru că altfel n-ai citi. Problema nu e când nu înțelegi ceva în profunzime, ci că îndemni și pe alții să facă asta – nu cred că e cazul tău.
iulie 14, 2015
Dam, nici măcar nu te pot contrazice, căci ce ai notat tu sub formă de întrebare am simțit de atâtea ori pe pielea mea. Înțeleg uneori tot mai puțin din lume.
Dar nu renunț la carte, nici ca obiect, nici ca mijloc de cunoaștere. Cartea te poartă în locuri în care nu o să ajungi niciodată, plus argumentul meu preferat: îmbogățește vocabularul.
Și ceri dezbateri pertinente? Dezbaterile au nevoie de material solid pentru a susține prin argumente o opinie sau alta. De unde anume te formezi? În orice direcție? Cred că tocmai îmi făcuși o gargară de formă fără fond, mârlanule care ești!
iulie 14, 2015
Prin dezbateri înțeleg discuții specifice mediului în care se poartă. Dacă vorbim de bloguri, discuțiile sunt schimburi de idei și impresii. Nu pot să citez exemple concrete pentru că eu citesc sumai science fiction, iar în momentul ăsta nu mă interesează discuțiile cărților, dar hai să fac o simulare.
Dacă aduc în discuție cartea Civilizații extraterestre a lui Asimov (o carte relativ ușoară ce expune o gândire metodică, nu marțieni în ipostaze siropoase) ar putea intra în discuție stilul de a integra ideile și contextul SF al cărții, paralele cu alte opere etc. Ușor, de marți seara, fără ecuații relativiste și fizică cuantică. În schimb, pe bloguri vei vedea comentarii de toată jena care nu merită citite. Fac trimitere, ca o parabolă, la un blog al unei dudui, pentru dudui, frecventat de… dudui, unde la așa zisele recenzii nu comentează oameni care au citit cartea. Cele mai pertinente comentarii sunt alea care promit că citesc cartea și/sau cele care o cer împrumut.
Nu, nu e nevoie de material solid. E nevoie de discuții, de deschidere și de imaginație. Un intelectual care a citit o carte nu trebuie să aibă teamă de ridicol în astfel de discuții, discuții care nu sunt în sfera publicisticii. Nu discută cărți, ci idei personaje și experiențe. Noi ăștia, neprofesioniștii.
iulie 14, 2015
Să vedem: discuții specifice mediului în care se poartă.
Mi s-a întâmplat să vorbesc despre cărți la cenaclu, la schimb de cărți, pe plajă, în mașină/autocar/tren, pe câmp, pe munte, în cafenele, etc.
Am schimbat impresii. De cele mai multe ori am povestit despre ceea ce citeam evident încântată și surescitată. De exemplu, Zanzibar, amintiși de SF. Am vorbit fără să respir despre eugenie și teoria mirosului pe timp de război.
Pe blog, de-a lungul timpului, am făcut la fel. Am povestit, am notat, am recenzat cărți. Tot pentru schimb de idei și impresii. Nu am reușit să schimb idei. Am propus și o carte de Boia pentru dezbatere. Fără succes. Dar de ce să renuț? Îmi sugerezi asta?
Eu sugerez să citească toată lumea. Cred eu că ar fi lumea un loc mai bun dacă toată lumea ar citi Cei trei mușchetari. Exagerez, firește!
Știi foarte bine ce blog citești și probabil ai o oarecare părere despre autoarea blogului. Iubesc cartea, obiect și mijloc de cunoaștere.