După un sfârșit de săptămână epuizant, acum îmi pun o singură întrebare: De unde obsesia cu craniul? Cea mai nouă colecție a Tricoului conține un craniu cu o carte pe cap.
Joi seară am zburat la București. Am adormit târziu, m-am trezit devreme. Patru ținute am fotografiat vineri. O rochie și un tricou pe soare. Altă rochie și alt tricou pe ploaie. M-am schimbat în stradă. M-am schimbat în baie la Hilton. M-am schimbat în baia unei cafenele care m-a îngrețoșat. Am lucrat în niște condiții. Bogdan, fotograful, m-a surprins cu umerașul în geantă.
Discuțiile cu Bogdan au variat. I-am cerut pentru ședința foto: Vreau ceva dadaist. I s-au ridicat sprâncenele. N-am căutat să aflu semnificația gestului. Era de dimineață, nici nu începusem, nici nu mâncasem. Dispoziția bună se impunea. Vreau ceva ca la Duchamp. Fă-mi din WC fântână.
Vară mea, să-mi cumpăr motor sau bicicletă? Mara a luat alură de femeiușcă. Zici bicicletă? Oricum i-am stricat reprezentarea de pițipoacă autentică. Ni s-au întâlnit privirile. Coteam atunci pe lângă muzeul Theodor Aman. Ca întotdeauna, mi-a atras atenția. Aici e muzeul Theodor Aman. Da, Mara știe despre Mozart, Van Gogh, Dali. Exact! O să am o pițipoacă stricată. Ne-a displăcut la amândoi conotația. O pițipoancă alterată. Am bătut palma și am râs ca bezmeticii amândoi. Cred că ne-am simțit infatuați, dar nu ne-a părut rău.
Seara am adormit din nou târziu. Sâmbătă am băut o cafea la Origo și încercam să-mi imaginez poziții și expresii pentru următoarele două ținute ale Tricoului Inteligent.
Tricoul Inteligent produce haine modeste pentru femei orgolioase. Clienții mei lasă deoparte satisfacția obținută din nume. Mi s-a întâmplat ca o persoană îmbrăcată de la Ralph Lauren să-mi stabilească prețul Tricoului ca fiind scump. Am strâns din buze în timp ce mă holbam la siglă. Nu a analizat cusătura. Nu a atins materialul. A știut că lipsește faima. Admirația fără rezervă pentru renume este legendară. O haină scumpă, un taior Chanel, vorbește și despre poziția socială. Suntem și ceea ce deținem, firește!
Doar că suntem mult mai mult. Personal încerc să trag concluzia că nu am nevoie de proprietate. Necesare îmi sunt stările de spirit.
Persoanele eliberate de constrângerea socială a faimei se apropie zâmbind de Tricoul meu. În fond eu sunt mai mult librar. Vând cărți la prețuri mari și lumi deosebite la prețuri oribil de mici. Cât costă lumea imaginată de Sebastian, învățăturile lui Noica, reprezentările lui Thomas Mann?
Bogdan m-a surprins într-un mod greu de crezut snobilor: frumoasă, demnă și mândră în haine modeste cusute într-un atelier din Piața Sinaia.
Sâmbătă și duminică o să am târg, Artisans Bazaar, la Zaza. Pe umerașe or să stea simple rochiile și tricourile. Lângă sau sub o să zăriți cărțile. Literatura este o problemă personală, un stil de viață, o alegere.
Ne vedem la Bazaar cu haine modeste, cărți și caratere interesante!
Foto: Bogdan Mosorescu
