Spune-mi unde te-ai născut ca să știu ce drepturi ai sau dacă îți sunt respectate. De ce mă interesează pe mine cum aleg să-și trăiască viața Ileana și Maria?

Din martie, oricine își poate începe discursul despre aproape orice cu dacă. Dacă este conjuncție ca parte de vorbire. Dacă a devenit o greutate pe care omenirea a avut-o și o are de întâmpinat. Dacă nu ne-ar fi lovit pandemia!
Dacă nu ne-ar fi lovit pandemia, în luna mai, la final, aș fi ținut un eveniment dedicat estetului Oscar Wilde. Anul trecut în octombrie, am celebrat-o pe Virginia Woolf. Am creat o colecție specială și unică la Tricoul Inteligent Dunia. Într-adevăr vând haine, dar scopul meu nu este să acopăr corpul femeii, ci să-i sporesc farmecul minții. Să o provoc. Să lase din când în când deoparte grijile gospodărești și să se concentreze pe minte. Nu se lustruiesc numai tacâmurile pentru strălucire. Mintea pretinde un tratament similar pentru a se distinge în mod deosebit. Știți despre ce vorbesc. O să aleg alte cuvinte. Cu Tricoul Inteligent caut să îmbunătățesc calitatea vieții.
De ce?
Mi-am pus aceeași întrebare. De ce mă interesează pe mine cum aleg să-și trăiască viața Ileana și Maria? Răspunsul țintește universalitatea. Puțin îmi pasă de Ileana sau de Maria. Am un interes deosebit pentru femeie. Categoria aceasta prea mult timp desconsiderată încă duce lupte de afirmare. Statutul femeii, în 2020, mai este dictat geopolitic. Spune-mi unde te-ai născut ca să știu ce drepturi ai sau dacă îți sunt respectate.
Să aruncăm un ochi în satele românești. Drepturile femeii sunt respectate? Să părăsim granițele țării. Cum este femeia văzută în statele arabe? Cum își duc femeile viața în India?

Femeia se află în război. Oprimarea femeilor în lume nu va aduna liderii în congrese. Nici un Wilson nu o să alcătuiască 14 puncte pentru a stabili o securitate colectivă a femeii de pretutindeni. Din acest motiv și numai din acest motiv, mă interesează îndeaproape cum își trăiesc viața Ileana și Maria.

Cu Tricoul Inteligent, femeile cumpără mai multe haine și mai puține cărți, atrag atenția asupra importanței educației. O femeie educată, pe tocuri sau în adidași, e capabilă să se împotrivească unor reprezentări învechite despre rolul ei în lume. O femeie needucată, pe tocuri sau în adidași, se complace într-o securitate provizorie oferită de bărbații din țările democratice.

În luna mai, cu un eveniment dedicat lui Oscar Wilde, ne-am fi provocat să fim pornind de la o operă a autorului: The importance of being Earnest. Fiecare invitat ar fi primit cadou un exemplar. O colecție și de data aceasta unică și specială ne-ar fi amintit, prin mesajul imprimat pe rochia de stofă, despre importanța de a fi. Dacă nu ne-ar fi lovit pandemia. Ne-a lovit.

Colecția urmează să apară o dată cu tirul de la Coca Cola. Sărbătorile vin. Vin sărbătorile, vin și rochiile de stofă împreună cu o carte. Îmi pasă de statutul femeii. În viitor or să urmeze evenimente provocatoare intelectual pentru a scutura gândirea femeilor.

E important să fim.

Foto: Bogdan Mosorescu

3 note distinctive la Dunia: munca locală, manifestarea literaturii și femeia cu defecte

Îmi bate Lisabona la ușă. Imediat o să mă pun pe drum. O să reiau postările cu pe drum și pe urmele lui. Ieri mi-am petrecut câteva ore ascultând fado și căutând bilete spre Portimao. Muzica a reușit să mă seducă. Site-ul unde am căutat cel mai avantajos mijloc de transport pentru mine m-a iritat. Mi-am prins urechile.

M-am concentrat pe Tricou. Înainte de Portugalia, sâmbătă și duminică, o să mă găsiți la Zaza cu ocazia Timișoara Design Summer Edition. Mai în glumă, dar cel mai mult în serios, afirm că eu muncesc pentru cele două ateliere cu care colaborez: croitorie și imprimat. În urmă cu trei ani am decis că Tricoul meu va fi lucrat cap-coadă și nu voi achiziționa de nicăieri un produs finit. Trei ani mai târziu, la o șuetă, cineva mi-a sugerat că tocmai acest lucru reprezintă o unealtă de marketing. Nu o să afirm că am priceput exact, dar știu ce a vrut să spună. Muncesc local, susțin micii afaceriști ai orașului, iar banii rămân în țară.

Fac asta, da. N-am intenționat să mă expun patriotic, ci am ales cu o intuiție bazată pe afecțiune ca de fiecare dată. Toate alegerile din viața mea în această notă s-au concretizat. Asta nu mă face un om de afaceri redutabil, dar vă asigur că sunt un om de afaceri serios. Tricoul este un cerc deschis: depozit, croitorie, imprimat. De la capăt. Depozit, croitorie, imprimat. De la capăt. Calea e anevoioasă, dar personală.

Hainele de la Tricou, modeste cum le spun eu, sunt purtate de femeie ca o experiență ieșită din comun. Chanel a afirmat că ar fi trist să trebuiască să te îmbraci de la Chanel ca să fii elegantă. Și atât de limitativ. Clientele mele poartă o idee. Cumpără de la o femeie care s-a pus în slujba literaturii, a simplității, a eleganței în comportament.

Nu m-am oprit niciodată din a mă educata, din a scormoni în cotloanele sufletului, din a da mai departe ceea ce citesc. Femeia cu defecte a apărut dintr-o privire lungă în oglindă. Sunt eu, dar nu sunt eu. Sunt eu, dar nu mă simt eu, mă cunosc și sunt o străină, mă iubesc și învăt șă mă iubesc.

Stau pe piață de trei ani datorită acestot trei elemente: muncesc local, manifest literatură, sunt eu, o femeie cu defecte care își continuă educația pentru a fi excepțională.

Curând o să apelez la serviciile unei agenții care să mă ajute să fac și profit. Cu aceste trei elemente o să doresc să lucreze intens la imaginea mea. De 13 ani muncesc aproape singură. Niciodată nu ești singur cuc. Exagerarea cu am muncit singur sau am construit singur un imperiu e doar o expresie.

Sâmbătă și duminică ne vedem la Zaza. Cărțile sunt pregătite, azi merg cu rochiile și tricourile la imprimat. Țineți minte, Nu rochia trebuie să poarte femeia, ci femeia trebuie să poarte rochia. Chanel.

Foto: Bogdan Mosorescu

Haine modeste pentru femei orgolioase

După un sfârșit de săptămână epuizant, acum îmi pun o singură întrebare: De unde obsesia cu craniul? Cea mai nouă colecție a Tricoului conține un craniu cu o carte pe cap.

Joi seară am zburat la București. Am adormit târziu, m-am trezit devreme. Patru ținute am fotografiat vineri. O rochie și un tricou pe soare. Altă rochie și alt tricou pe ploaie. M-am schimbat în stradă. M-am schimbat în baie la Hilton. M-am schimbat în baia unei cafenele care m-a îngrețoșat. Am lucrat în niște condiții. Bogdan, fotograful, m-a surprins cu umerașul în geantă.

Discuțiile cu Bogdan au variat. I-am cerut pentru ședința foto: Vreau ceva dadaist. I s-au ridicat sprâncenele. N-am căutat să aflu semnificația gestului. Era de dimineață, nici nu începusem, nici nu mâncasem. Dispoziția bună se impunea. Vreau ceva ca la Duchamp. Fă-mi din WC fântână.

Vară mea, să-mi cumpăr motor sau bicicletă? Mara a luat alură de femeiușcă. Zici bicicletă? Oricum i-am stricat reprezentarea de pițipoacă autentică. Ni s-au întâlnit privirile. Coteam atunci pe lângă muzeul Theodor Aman. Ca întotdeauna, mi-a atras atenția. Aici e muzeul Theodor Aman. Da, Mara știe despre Mozart, Van Gogh, Dali. Exact! O să am o pițipoacă stricată. Ne-a displăcut la amândoi conotația. O pițipoancă alterată. Am bătut palma și am râs ca bezmeticii amândoi. Cred că ne-am simțit infatuați, dar nu ne-a părut rău.

Seara am adormit din nou târziu. Sâmbătă am băut o cafea la Origo și încercam să-mi imaginez poziții și expresii pentru următoarele două ținute ale Tricoului Inteligent.

Tricoul Inteligent produce haine modeste pentru femei orgolioase. Clienții mei lasă deoparte satisfacția obținută din nume. Mi s-a întâmplat ca o persoană îmbrăcată de la Ralph Lauren să-mi stabilească prețul Tricoului ca fiind scump. Am strâns din buze în timp ce mă holbam la siglă. Nu a analizat cusătura. Nu a atins materialul. A știut că lipsește faima. Admirația fără rezervă pentru renume este legendară. O haină scumpă, un taior Chanel, vorbește și despre poziția socială. Suntem și ceea ce deținem, firește!

Doar că suntem mult mai mult. Personal încerc să trag concluzia că nu am nevoie de proprietate. Necesare îmi sunt stările de spirit.

Persoanele eliberate de constrângerea socială a faimei se apropie zâmbind de Tricoul meu. În fond eu sunt mai mult librar. Vând cărți la prețuri mari și lumi deosebite la prețuri oribil de mici. Cât costă lumea imaginată de Sebastian, învățăturile lui Noica, reprezentările lui Thomas Mann?

Bogdan m-a surprins într-un mod greu de crezut snobilor: frumoasă, demnă și mândră în haine modeste cusute într-un atelier din Piața Sinaia.

Sâmbătă și duminică o să am târg, Artisans Bazaar, la Zaza. Pe umerașe or să stea simple rochiile și tricourile. Lângă sau sub o să zăriți cărțile. Literatura este o problemă personală, un stil de viață, o alegere.

Ne vedem la Bazaar cu haine modeste, cărți și caratere interesante!

Foto: Bogdan Mosorescu

Doar un fel autentic de a fi celebrează viața. Tricoul Inteligent

Revenită de la Târgul Primăverii, ultimele patru zile am văzut soarele coborând cu melancolie pe A1, mi-am propus un exercițiu. Să fiu blogger și pentru Tricoul meu. Să mă promovez într-un editorial cum fac cu multe alte produse și servicii agreate de mine. Pentru claritate, nu o să pledez pentru mine, o să mă ridic la o demnitate a femeii de afaceri care-și plătește reclama. Știm cu toții, cititorii și eu însămi, că meritele Tricoului le-am exprimat în fel și chip în cei trei ani de existență!

Ca blogger puternic, dețin o comunitate în jurul meu, cu o educație săvârșită la Universitatea de Vest, o să vă protejez auzul de calamitatea vocabularului inexpresiv. Stilul sărăcăcios izvorăște din ignoranță, iar eu m-am trezit de vreo câțiva ani. De atunci am realizat că sunt bolnavă de Eu, dar mă tratez.

Cel mai drăguț tricou nu o să găsiți la mine. De altfel, nici cea mai frumoasă rochiță. Unii bloggeri se îndepărtează de ei, de produsul promovat prin alegeri gramaticale imbecile. Superlativele și diminutivele demonstrează dezinteresul, inautenticitatea, plictisul.

Un produs promovat, urât sau frumos, cine decide?, necesită să-l simți. Îngăduința ține de faptul că am citit mult. E ușor să spui despre o haină că e urâtă. Nici un efort sentimental, nici o minte muncită de elementele care alcătuiesc bunul material rezultat. Da, mi-e mintea plină de Baudelaire, dar domnul acesta m-a fascinat cu eseurile lui.

În spatele Tricoului Inteligent, o afacere pornită pentru pâinea cea de toate zilele, stă o tânără doamnă. Stau eu. A imprimat trei tricouri în 2015. Am imprimat. Pasionată de literatură, declară ca literatura este o problemă personală, da, declar, manifestă fără dubii acest stil de viață. Manifest!

Conversațiile mă sprijină în afacerea mea. Copilul vede totul ca noutate; e beat în permanență, scrie Baudelaire. Fiecare tricou imprimat e nou. Fixez cu ochii materialul și mesajul cu o stupoare mentală. Viața exterioară îmi înflăcărează viața interioară. Cărțile îmi cântă în strună și mă asigură că doar un fel de a fi autentic celebrează viața. Auziți peste tot acest cuvânt, autentic, autentic, autentic! Ce înseamnă să fii autentic?

A fi autentic înseamnă a gândi pentru tine, a te onora ca persoană, a-ți munci mintea, a învăța să renunți la manipularea socială. Un așa om de lume se remarcă oriunde. Privește fix sau afișează nepăsarea, vorbește mult sau ignoră publicul, dar scopul lui nu e decât unul: să urmărească fericirea.

Fericirea are multe fețe. Uneori se ivește sub forma unui Tricou Inteligent, alteori într-o cafea delicioasă. Depinde!

Tricoul Inteligent stă în slujba literaturii. Fără literatură, fără Frumos în orice manifestare a lui, suntem doar niște maimuțe serioase de care nu are cine să râdă pentru că omenirea nu există. Râsul ne dovedește existența. Tot din Baudelaire am desprins și această idee. E adevărată, doar gândiți-vă! Ce altă rasă mai râde? Râsul începe cu omenirea și tot cu ea se sfârșește.

Tricourile conțin mesaje din cărți sau crochiuri cu personalități marcante. Cât de curând un crochiu cu Baudelaire! Doamna preferă să imprime culoare pe culoare. Prefer! Armonia culorilor provoacă o simfonie în mine, Pastorala lui Beethoven, Rapsodia lui Enescu, Sărbătoarea primăverii de Stravinsky.

Fiecare Tricou cumpărat vine cu o carte, o carte cadou consider că reprezintă elementul etern din care e alcătuit Frumosul. Circumstanțial ajungeți să purtați un tricou, o rochie, un sfeter.

Îmi ard obrajii ca într-un delir oniric. Mă opresc.

Râdeți înainte de toate!

Foto: Zenobia Lazarovici

Tricoul Inteligent este pionier. Deschide calea femeilor imperfecte

Decisesem să nu scriu despre experiența mea de la Artisans Bazaar în parteneriat cu Revolution Festival. Umblă vorba că sunt severă și practic un soi de sinceritate brută. Mi-a ajuns la urechi, mi s-a mărturisit pe fugă fără să mă privească cineva în ochi. Aș intimida chiar femeile sau unele femei.

Pentru că aud și ascult, nu neapărat în aceeași măsură, practic în ultima vreme destăinuirea părerilor bune. De exemplu am ținut mult să-i spun lui Rox despre ședințele ei cu Ancira Adeon. De când o urmăresc, în fotografiile lui Ancira se observă lejer evoluția persoanei, dar mai ales tehnica fotografului care a scos tot ce e mai bun la ea. Pentru mine ține de fișa postului. Fotograful să evidențieze propria frumusețe a persoanei.

La Artisans Bazaar am participat pentru fete, Nadina, Ana Maria și Simona. Le simpatizez și le stimez, iar atmosfera târgului e una agreabilă. Anul trecut am refuzat participarea la Revolution Festival și bine am făcut. Dar o să las faptele să vorbească, fără nici un fel de părere personală.

Organizatorii Revolution Festival prezintă numerele, zeci de mii de participanți. Adevărat. Nu am numărat, țin seama de puhoaiele care se deplasau pe lângă cortul nostru. Nici unul nu s-a desprins de acolo pentru Tricou, nici unul nu a devenit clientul meu. Am vândut peste gard. În epoca noastră, am vândut pe internet.

În 3 zile nu am vândut participanților de la Revolution Festival, ci clienților mei. E un fapt. Țin să public articolul pentru valoarea lui testimonială. Eu sunt martor, partenera mea e martoră. Pe viitor, cei care dezvoltă o afacere asemănătoare cu mine, obiecte de îmbrăcăminte, să țină cont de experiența mea. Să se pregătească mai mult de socializare, prezentare și defilare. Și să vândă peste gard. Îmi place expresia asta, am tot folosit-o de când a început târgul. Mă așteptam, am intuit că așa se va întâmpla.

Dar mă știți, susțin și practic râsul. Să râdem înainte de toate, să ne suflecăm mânecile și să muncim pentru ceea ce ne place.

Munca la Tricoul Inteligent a devenit esențială. Am șansa să fiu un pionier. Deschid calea femeilor care s-au născut imperfecte, dar s-au educat pentru a fi excepționale.

Eu sunt un model de femeie imperfectă.
Tu ești.
Ea este.

Foto: Simona Nutu

Femeia care-și acceptă defectele

În 2006, în urma înscrierii la masterul de Politici culturale, am cunoscut o mână de oameni remarcabili. Să începem cu cei morți. Sorin Oncu, cel mai bun dintre noi. Afirm asta fără să țin cont de împământenita convingere, despre morți numai de bine. Nu este nimic rău de spus despre el. Mama Bodea a zis că nu a fost pământean. Prea știa el niște lucruri, multe lucruri!

În afară de Sorin, au mai intrat în viața mea: Cosmin Haiaș, Diana Bodea, Mariana și Mădălin Luca, Iulia Pordea, Judy.

Între ei, mai ales la început, suportam o apăsare. Eram o profană. Artiști, persoane cu misiuni închipuite, manifestau cultură prin ceea ce făceau, prin ceea ce erau. Inclusiv felul lor de a se îmbrăca mă exaspera. Într-o zi am mărturisit: Ani să stau printre voi și nu o să reușesc niciodată să arat așa! Nu a fost nevoie. Am descoperit printre ei acceptarea existenței fără a fi de acord în opinii. Au fost doi ani frumoși în viața mea datorită acestui grup mic, dar monstruos în lecții de viață și umor.

În 2007 am făcut o ședință foto cu Diana. Am povestit de atâtea ori despre. În 2009 am mers în vizită la Diana. După master s-a mutat în Ibiza. În 2014 m-am bucurat pentru ea participând la o celebrare a dragostei. Diana s-a căsătorit, eveniment cu peripeții despre care nu sunt sigură că am povestit pe blog. Unele lucruri le mai țin pentru mine, mai ales când sunt implicate o cură cu lâmâi, o slujbă prea lungă și lipsa unei toalete în apropiere.

În 2018 am zburat pentru a treia oară în Ibiza la Diana. O schimbare evidentă la noi s-a desprins din discuții. O temă recurentă a fost durerea: durerea mea de fiere, durerea ei de genunchi etc. V-ați făcut o idee. Doar splendoarea minții alunga efectul timpului pe trupul fiecăreia dintre noi.

Două ședințe foto au avut loc. La fiecare Diana mi-a insuflat curaj. Măi, dar tu știi să pozezi! Drăguță, ce ai învățat! Diana și câțiva gură cască, Poses un modelo! – sper că nu am scrâtit-o rău cu spaniola mea – m-au însuflețit până am alungat orice senzație că aș fi caraghioasă. Mereu mă simt așa în reprezentări de femeie sexi. Dar m-am dus pe insulă cu o misiune: să promovez, cu Tricoul Inteligent, femeia care-și acceptă defectele fizice.

Consider, în urma fotografiilor primite de la Diana, că m-am achitat onorabil.

Defectele nu mă definesc, mă deosebesc. Îmi port Tricoul cu atitudine.

Foto: Diana Bodea

Mimica omului distrus

Ieri am fost pe drum. Am tras ușa casei după mine la opt. Am schimbat două avioane. Am băut o cafea jalnică pe avion. Am mâncat cel mai bun panini în aeroport la Bergamo. Am citit peste o sută de pagini. Adler e terminat.

Întâlnind o altă situație din viața de toate zilele descrisă pe pagini de carte, am oftat. Acum câțiva ani simțeam o ușurare. Cunoașteți expresia: Mi s-a luat o piatră de pe inimă. Multe pietre am aruncat. În prezent mă amuză evidențele. Admir sintaxa și contextul în care o evidență devine o observație psihologică.

...el este umil, anticipează o situație de cea mai profundă mizerie și, din transpunerea în aceasta, creează afectul doliului și mimica omului distrus. Aceasta pare a fi în opoziție cu afirmarea idealului său de grandoare. În realitate însă, slăbiciunea lui, care merge până la distrugere, devine o armă de temut, pentru a-și procura recunoașterea și a se sustrage de la răspundere. Alfred Adler, Practica și teoria psihologiei individuale, p.291.

Așa cum v-am anunțat, am venit în Ibiza pentru a face fotografii cu Diana Bodea. Ședința este programată la finalul săptămânii. Până atunci mă plimb, citesc, scriu, încerc să recuperez din amintire unde anume se află magazinul Havaianas și mă las răsfățată. Mama Bodea și tata Bodea m-au primit cu brațele deschise. E plăcut pentru mine să mă simt binevenită. Sunt absolut convinsă că în următoarele zile nu o să duc nici o luptă de afirmare de sine. Mă aflu printre oameni care îmi acceptă existența.

O să vă las o fotografie de aseară. Curioșii de peisaje de pe insulă pot să-mi verifice pagina de facebook. O să postez nelimitat.

Clujul, alo?! E cineva acolo?

Intenționez să merg cu Tricoul Inteligent la un târg la Cluj. Google Analytics mi-a arătat aproape zilnic Clujul în tabel. Am dedus că am cititori acolo.

Acest text este pentru voi. Vă cer ajutorul. Aici doar anunț, dar aș purta niște discuții separat de blog. Două sau trei conversații mi-ar permite să-mi fac o idee despre proiectul meu curajos la ora actuală. Ce anume mă interesează?

Cel mai mult dacă am un public acolo.

Vă rog, nu ezitați să mă contactați.

Clujul, alo?!

Foto: Simona Nutu

Nu ne punem cu obișnuințele, Fashion Fridays – ediția a VX-a

Sâmbătă și duminică, Musetti d`oro va fi gazda târgului Fashion Fridays, ediția a XV-a. În viața femeilor pasionate de modă, Fashion Fridays a devenit o obișnuință. Am aflat cu toții că nu ne punem cu obișnuințele.

În cazul acesta nici nu e necesar. Umblă vorba prin oraș că se găsește la Musetti o cafea care satisface cel mai pretențios dependent de licoarea plăcut și tulburător mirositoare. Cafea, haine, accesorii – suficient să scoți o femeie din casă indiferent de vreme, ba chiar de dispoziție!

La ediția aceasta se întâmplă ceva mai puțin obișnuit. Mă refer la locul special amenajat pentru Tricoul Inteligent. O să descoperiți la standul meu, pe lângă colecția de toamnă, un coș cu reduceri. Primul meu coș cu reduceri de când am scos capul ca un ghiocel în industria fashion.

Tricouri la jumătate de preț. Nu mi-a fost ușor să decid, dar am analizat și consider că poziționarea actuală îmi permite o asemenea extravaganță în proaspăta mea afacere. Știu, sunt curajoasă! Pe zi ce trece, sunt tot mai mult femeie, iar o femeie riscă și se expune pentru un beneficiu viitor.

Ne vedem sâmbătă și duminică.

Foto: Simona Nutu

A vorbi, a stabili, a acționa, Tricoul Inteligent

Pregătisem azi un articol despre Athos. Sunt curioasă: Unde v-a purtat gândul când ați citit Athos? La contele de la Fere? Mie contele îmi apare primul în minte când aud numele acesta. La munte? La o companie de servicii în tehnologia informației? Poate aveți un prieten sau o rudă care lucrează la Athos Timișoara? Eu cunosc mai multe persoane angajate de.

Orice v-ați reprezentat, nu e adevărat. Athos este un câine pe care l-am găsit într-o zi pe stradă și intenționam să scriu despre. Poate dorește cineva să-l adopte după ce cuvintele mele umblă la emoții. Doar că nu mai pot să mă concentrez la animalul ăla puternic și pupăcios ca orice câine vagabond.

Sunt surescitată. Eram în așteptare până azi de dimineață. O să aibă loc diseară o ședință foto pentru cea mai nouă colecție a Tricoului Inteligent. Mi-am dorit, și nu găsesc un adjectiv care să exprime forța năzuinței, să realizez ședința foto la Teatrul Național Timișoara.

Săptămâna trecută am contactat-o pe blânda Georgeta Petrovici. Mă ajută cu? Are bunăvoința să? Mă îndatorează la? Amabilitatea ei ajunge să potolească și agitația mea. Vocalele și consoanele cedează ușor când le rostește ea, iar eu simt cum dau înapoi. Mă opresc și trag aer în piept.

La 11 de dimineață am primit telefonul. Am permisiunea să realizez fotografii cu Tricoul la Teatru. Știți ce e Georgeta într-o reprezentare gramaticală? E verb. Pentru că Georgeta face acțiunea. Am întâlnit multe persoane adjective, grămezi de articole și adverbe, și nelimitate persoane prepoziții.

Cu Georgeta vorbești, stabilești, acționezi. E ca o lege universală. Așa că diseară o să am ședință foto la Teatru. În foaier, rochii, zâmbete, lumini, intenții, speranțe. În sală, repetiții pentru piesa De ce iubim femeile după Mircea Cărtărescu.

Mă tot izbește Raiul în ultimele săptămâni. Avantajul unui necredincios, nu așteaptă un Rai promis, îl apucă cu ambele mâini din reprezentările lumești. Un Rai am trăit în Thassos, un alt Rai o să am diseară la Teatru.

Înțelegeți acum de ce nu am reușit sub nici o formă să mă adun și să scriu despre pupăciosul Athos, câinele găsit pe stradă? O să revin cu un text separat despre el. Și ca fotografie la articolul de azi, o să caut adaug ceva din Manila, Philippines. Am un cititor acolo.

Te salut, dragă cititorule, de oriunde mă citești.

Foto: google