Am pasit altfel anul acesta in complexul Romexpo, cu un pas decis si intim, dar si deformat de la leucoplastul din cizma. Am privit harmalaia din inima targului Gaudeamus, dar timpul, cu orele actiunilor mele, l-am petrecut la standurile editurilor mici.
Am descoperit standul editurii Univers atrasa de un nume, Friedrich Durrenmatt. Iar cand ochiul a permis si examinarea, am stiut ca acolo am sa poposesc. Mi-am scos si lista de carti, vechea mea lista din facultate, ca sa mai intreb de titluri.
Cu totul remarcabil, la standul editurii Univers nu am descoperit numai autori dragi mie, ci si un om al cartii. O doamna, trecuta de cincizeci de ani, cu un par alb si o voce suava, m-a fermecat. Ma atrag oamenii cu o asemenea voce, raspandea in jurul ei atata gratie, incat as fi putut cumpara carti si daca nu as fi avut nevoie de ele. Dumneaei s-a oferit sa-mi povesteasca si sa-mi recomande, eu i-am zambit si i-am acceptat verbal sa merg pe recomandate. Am ascultat-o vrajita si imi simteam viscerele intr-o perfecta ordine.
Datorita doamnei Ioana, pe langa nume, mi-a lasat si numarul de telefon, am si sporovait, despre fata mea, despre alegerea mea dupa terminarea concediului de maternitate, i-am mai dat o sansa lui Faulkner si mi-am achizitionat Pe patul de moarte.
Am parasit standul cu o plasa plina cu Durrenmatt, Ian McEwan, Faulkner, Paul Auster, Sebastian Barry, Fukazawa si Jostein Gaarder, o poveste pentru blog si o stare de bine pentru mine.
Pentru orice nevoie literara, doamna Ioana si-a oferit ajutorul.
Fiecare noiembrie la targul de carte a devenit o adevarata experienta, caci brumarul, cu cateva zile festive printre carti imi reintareste credinta in suflet si-n frumos, in om si in arta.
In afara cartilor, noiembrie imi mai ofera prilejul sa petrec timp pretios cu prietenele mele, iar ideea mea despre o viata perfecta include obligatoriu un timp al fetelor.