Herta Müller

De 10 oct., 2009 23 No tags

Se mai intampla uneori sa fac slalom pe blogurile romanesti, iar aseara Vasgar si Vladimir B. mi-au livrat o informatie pentru care le multumesc.
Herta Müller este castigatoarea premiului Nobel de anul acesta.
Herta Müller este o scriitoare germana, de origine romana.
Sa aiba romanul sentimentul ca premiul Nobel i-a fost sterpelit? Simtirea mea imi dicteaza ca nu, ii revine insa datoria de a aplauda si de a se lasa incantat de franchetea unei femei care dupa atatia ani nu i s-a acrit sa atraga atentia oricui ar fi dispus s-o asculte asupra chestiunilor compromitatoare din Romania mea, a ta si a lui.
Felicitari domnitei Herta Müller!

23 Comments
  • luca mariana
    octombrie 10, 2009

    Completare:
    Nu vad de ce noi romanii ne-am asuma apartenenta si reusita unui om pe care l-am alungat si pe care il excludeam si damnam pana mai ieri pentru felul in care ne analiza societatea. A fost sufocata de o societate obtuza si a fost condamnata si pana mai ieri de aceeasi societate. Meritele totale apartin Germaniei, care a stiut sa o respecte, sa-i incurajeze si valorifice talentul pe care noi am incercat sa-l ingropam. Asta daca este sa vorbim despre meritele unei societati la constructia unei valori individuale. Noi ne ucidem valorile sau incercam sa le distrugem si avem neobrazarea sa ni le asumam cand altii au reusit sa le reabiliteze. Cam asta este specificul acestui popor de veacuri. Nu e de vina comunismul – vesnicul tap ispasitor. Mi s-aparut desantat si fara minima decenta,plin de tupeu si uratenie titlul unui ziar „Ei ne-au dat un rege,noi le-am dat o regina” (Carol I vs. H.Muller) !!! Apropos, cartile ei se vindeau in Romania cu 4,99 RON pana mai ieri, adica la nivel de maculatura.

    Am scris cam mult . Ma afecteaza aceasta impostura sociala in care ne complacem zi de zi.

  • ddunia
    octombrie 10, 2009

    @luca mariana
    Nici un roman cu bun simt nu si-ar asuma reusita acestei domnite, sunt convinsa!
    Acum, durerea mea, frica mea de umilinta o sa-si gaseasca alinarea numai intr-un comportament demn al conducerii acestei tari, care sunt extrem de curioasa ce atitudine va adopta.
    Cum crezi k o sa stam cu linguseala?

  • Dan
    octombrie 10, 2009

    Hertha Muler a plecat din România în ’87, la 34 de ani. Si a scris despre ce-a avut ea de tras pâna la vârsta asta si despre dezradacinare, deci o consecinta a plecarii ei asumate. De tras au tras si altii toata viata, plecati sau ramasi. Ea a luat premiul pentru ca a scris în Germania, dar nu despre Germania, sunt multi altii de prin Africa care au trait cel putin la fel de greu si (înca, sper) nu l-au luat, ca si Nechita care a ramas în România si nu l-a luat nici el. Trebuie sa ne-o revendicam, macar în parte. Fibra elementara a ei este româneasca, ne place sau (vad ca la unii) nu, s-a nascut si s-a format în România. Noi, românii nu suntem desavârsiti, dar nici o natie nu este desavârsita. Insa nu suntem nici lepre desavârsite. Ce facem atunci, renuntam si la Eliade, Ionesco, Cioran, Coanda, Brâncusi?

    Iata ce scriu ziarele nemtesti: “premiul în sine nu este pentru literatura de limba germana, ci pentru o literatura care descrie realitatea istorica si amintirea.”, “… nu este un autor national german”, “descrie experienta dictaturii fara sentimentalism, nici morala… o experienta umana care, dupa destinul fiecaruia, poate fi buna sau rea; a ei a fost rea”.

    Visez la un premiu luat de un român (carte, film) care sa nu mai speculeze (sa-mi fie cu iertare, asta-i cuvântul) durerile care au fost si ale altora.

    • luca mariana
      octombrie 11, 2009

      Eu nu vorbeam despre Herta Muller ( ca romanca sau scriitoare), ci despre atitudinea gresita (dupa parerea mea) a societatii si a mass-media, referitoare la primirea premiului Nobel de catre ea. Din pacate este o atitudine tipica ( usor de observat si generalizat tipicul prin repetitivitatea faptului) a acestui popor. Ne asumam fapte „de glorie” a unor oameni valori care nu ne mai apartin. Si tragic este ca nu ne apartin pentru ca aceasta societate i-a ejectat, negaandu-le apartenenta si valoarea. Asta doar pana in momentul in care acelor oameni le-a fost recunoscuta valoarea in alta parte. Este o hiba se pare a acestei natii, usor observabila nu doar prin raportarea la acest gen de evenimente „marete” ci prin confruntarea cu relatiile si mentalitatile cotidiene. Ma supara ca unui om din Romania ii este recunoscuta valoarea doar dupa ce altii „din afara” le recunosc valoarea. Ba mai rau de atat, cand recunostem o valoare marea masa si autoritatile si insasi minunata „societate civila” face tot ce poate s-o anihileze. Si repet , nu este o hiba a comunismului sau post-comunismului. Sa privim in istoria ( de toate felurile) a acestui popor si vom vedea care a fost soarta oamenilor valorosi.

  • ddunia
    octombrie 10, 2009

    @Dan
    Ceea ce ai notat tu in primele randuri sunt fapte incontestabile din viata scriitoarei, deci nimeni nu are nimic de contestat.
    Fibra ei romaneasca, asa cum tu zici, cred k nu este insa o incantare pentru dumneaei, fara a vedea acest lucru k pe un defect, ea a respins Romania, Romania a respins-o pe ea, refuzul fiind in volta.
    Dar de ce s-o revendicam acum, dupa castigarea unui premiu?
    Astept si eu, ca si tine, un premiu incontestabil, fara speculatii!!!

  • Dan
    octombrie 10, 2009

    Revendicat nu în sensul de batut cu pumnul în piept. Daca nu lua premiul era si ea ca Maître, de exemplu. L-a luat pentru ca are mai mult talent ca el (nu te supara Costele ca te folosesc în demonstratie!). Si talentul asta nu-l are de acolo ci s-a nascut cu el. Unde?
    Iar daca România ar fi fost un Rai de la facerea lumii, fara noroaie, avorturi si dezradacinari, despre ce s-ar mai fi scris si facut filme premiate? Deja am iesit din subiectul nostru, largindu-l. Sa nu uitam si publicul care da premiile, de curiozitatea uneori maladiva de a privi tot ce este murdar si abject. Oare nu este si o chestie de foarte bun marketing?

  • ddunia
    octombrie 10, 2009

    @Dan
    Din pacate, unii romani se vor bate cu pumnii in piept, si la fel cum „unii” este pronume nehotarat, si ceea ce implica acesta este la fel de incert.
    Am cunoscut multi romani, si aici romani inseamna bun simt, mandrie, educatie, si constat ca nu natia ne este sminteala, ci factiunile sunt acelea care ne batjocoresc.
    Deci da, la noi marketingul bun de care scriai tu este folosit intru distrugerea nostra, de incapabilii de la conducere.
    Oare cat a trecut de cand presedintele Basescu a cuvantat in direct k el a fost un elev de nota 7? Stiu bine k nota nu-ti demonstreaza cat esti si cine esti, dar gestul lui l-am perceput k pe o promovare si acceptare fatisa a mediocritatii.

  • Dan
    octombrie 10, 2009

    E adevarat ca masura trecerii prin scoala nu este nota ci unde ajungi, deci nu „ce stii”, ci „ce stii sa faci”. Ai dreptate, nu trebuie facut prea mult caz de asta pentru ca la urma urmei nu-i vina ta ci a scolii.

  • Costel
    octombrie 11, 2009

    @Dan. Avem un punct comun: amindoi am plecat din RO la 34 de ani 🙂
    Ea a plecat mai usor pt k era nemtoica si probabil s-au platit niste DM, cumva, la cineva, etc. Domnul Egon Gasner fostul patron de la Kaven Travel, originar tot din Timiosara, mi-a povestit cum a platit 20000 DM in RO, pentru nepotul si familia lui. Povestea parea ireala dar adevarata.
    Eu am plecat mai greu luptind cu autoritatile, dupa 3 ani.

    Alte comparatii sint inutile pt k eu nu sint scriitor si nici n-am fost student la litere. Iar cu germana: schlafen sie deutch!

    Mai multe informatii despre cunostintele mele germanice: http://visarioane.blogspot.com/2008/12/limba-german.html

  • Dan
    octombrie 11, 2009

    Asa e Maître, daca n-ar fi scriitoare poate ar avea si ea un blog respectabil si ar astepta, ca si noi, un Nobel pentru bloguri.
    Ca sa revenim la cestiune, astept sa vad în zilele urmatoare care este pozitia ei fata de premiul primit, de ce sa ne dam noi cu presupusul si sa facem procese de intentie? Neplacut ar fi sa aflam ca nu are nici o legatura cu tara din care a plecat în plina maturitate. Iata un citat dintr-un interviu mai vechi dar foarte actual cu Andrei Plesu, care vine cum nu se poate mai bine:

    „Ca să aflăm cine suntem ar fi interesant să studiem emigraţia noastră, în comparaţie cu a altor popoare. Românii din diaspora trăiesc fie în varianta parastas, idealizând umed locul din care au plecat („Ce ceapă era la noi! Ce cartofi!”), fie în varianta „emancipată”: uită limba română, le e jenă să fie identificaţi cu ţărişoara… Nu scapă de asta nici Marie-France Ionesco, care spune că tatăl ei, Eugen Ionescu, n-are nicio legătură cu România. E niţel ridicol.

    Dacă unul se naşte în Zair, nu poţi să o ţii langa că n-are nicio legătură cu Zairul. A fi născut într-un loc nu e nici un merit, nici un defect. Dar când te-ai format scriitoriceşte citind Urmuz şi Caragiale, când ai scris prima versiune la „Cântăreaţa cheală” în româneşte şi ai luat, în România, primul premiu literar, n-are niciun sens să tot fii spălat de Dâmboviţa cu apele Senei. Se vede că, uneori, fetele unor celebrităţi devin, pe căi misterioase, mamele lor. Aşa ajunge o femeie foarte inteligentă să şlefuiască pedant şi autoritar statuia tatălui, a cărei prestanţă n-are nevoie să fie „apărată” de nimeni.”

  • Vladimir B.
    octombrie 12, 2009

    „chestiunilor compromitatoare din Romania”? Imoralitatea din RO nu e compromitatoare, ci definitiv cinica si incurabila! Complicitatea — asijderea, asa ceva nu se vindeca. Niciodata.

  • ddunia
    octombrie 12, 2009

    @Vladimir B.

    Cred k sunt prea tanara, gandirea mi-e prea cruda sa-l accept pe „niciodata”, mai ales in acest context.
    Inca am incredere in ROMAN.

  • Vladimir B.
    octombrie 13, 2009

    Nu pot decat sa ma bucur ca mai exista optimism, speranta, incredere, temeritate! Poate ca ai dreptate, eu insa sunt mult mai sceptic, cel putin in privinta acestor chestiuni grave…oarecum alaturi de Herta!

  • ddunia
    octombrie 13, 2009

    @ Vladimir B.

    Imoralitatea este si o cauza a esecurilor parintilor, deci iar aduc in discutie educatia. Eu vad in copii mladite, nu ceva irecuperabil.
    Sunt o viitoare mama, daca as accepta imoralitatea ca definitiv cinica si incurabila, eu ce scop as mai avea?

  • Costel
    octombrie 13, 2009

    Pentru relaxarea comentatorilor, un banc:

    Un neamt vine sa studieze constructii in Romania si se imprieteneste cu un roman. Dupa ce isi termina studiile, il invita pe roman la el acasa. Romanul ramane uimit cand vede o casa frumoasa, cu Mercedes la scara si il intreaba cum de a reusit in asa putin timp sa se imbogateasca.
    – Vezi podul ala ? zice neamtul. Ei, din zece saci de ciment, doi ii luam eu, ca asa am invatat in Romania .

    Dupa un an de zile, neamtul ii intoarce vizita romanului si ramane cu gura cascata cand vede o vila de 20 de camere, Ferrari in garaj, si il intreaba cum a facut.
    – Vezi podul ala ? zice romanul.
    – Care pod ??

  • Dan
    octombrie 13, 2009

    @Vladimir B. si Dunia
    Suntem obligati sa ne întoarcem la Caragiale, chiar ce se întâmpla azi în România este înca un exemplu. “Fiecare tara îsi are falitii ei “. Despre imoralitatea de peste tot se poate vorbi la infinit. Asa cum nu-l întrebi pe un multimiliardar cum a câstigat primul million, nu trebuie sa cautam câta moralitate exista în spatele tuturor actelor “nobile“ care s-au întâmplat mereu pe lumea asta. Inceputurile Africii independente si marele de Gaulle, Afganistan (1 si 2), Irak, teribila gripa H1N1 (un vax !) si miliardele care stau în spatele vaccinului care trebuie vândut cu orice pret. Care sunt “chestiunile mai grave “ la noi ca la altii ? Unde este ciosvârta mea de Nobel ca stateam o noapte la coada la banane verzi si le înveleam în ziare ca sa aiba Andreea ce mânca toata iarna câte un sfert pe zi ? “Esecurile parintilor “? N-au fost si nu sunt imorale, Duduca, iar daca au fost, de ce? Datorita lor suntem noi azi si continuam sa facem concesii (sa fim imorali!), decalati cu o generatie, fata de noi însine pentru copiii nostri. Daca ar trebui acum sa-ti vinzi sufletul pentru viitorul Marei, sunt sigur ca ai face-o.:). Doamne fereste!
    Am mai citit azi un panseu: “…ca Herta provine din Romania este un accident biografic. Ea se putea naste la fel de bine si in Africa de Sud sau in Australia…”. A propos Maître, am citit ca toata treaba ar fi costat 8000 DM. Fara greva foamei… Si atunci n-are dreptate Plesu? Il mai citez o data: “Dacă unul se naşte în Zair, nu poţi să o ţii langa că n-are nici o legătură cu Zairul. A fi născut într-un loc nu e nici un merit, nici un defect.”

  • ddunia
    octombrie 13, 2009

    @Costel

    Si azi intrebam, dar drumurile, drumurile unde sunt, domnule? :))

  • ddunia
    octombrie 13, 2009

    @Dan

    Cata gogomanie!!! Accident geografic? Uite asa se trezeste nationalismul in mine!
    Mi-am dat si eu cu parerea, draga Dan, daca unii romani sunt azi niste canalii, au devenit canalii, nu s-au nascut asa, deci presupun k undeva, candva, cineva a esuat in educarea lor. Parintii sunt cei mai aproape, cei mai la indemana de a arunca vina pe ei.
    Ah, Mara mea! Cate ganduri nu mi-am facut, in cate chipuri nu mi-am inchipuit-o!!!

  • Dan
    octombrie 13, 2009

    Am uitat esentialul iubitilor! Gogomania este spusa de un coleg de breasla, plecat si el tot în ’87 (?), scriitor german de origine româna!

  • Costel
    octombrie 13, 2009

    V-am trimis un banc nu o grenada :))

    Drumurile nostre! :))) Au taiat copacii sa le largeasca.

    Alt banc:
    Soldatul Bula trimite acasa un pachet cu o grenada si o notita:
    – Mama, daca tragi de cuiul asta, primesc o saptamana invoire!

  • ddunia
    octombrie 13, 2009

    @Costel

    Multumim de banc! :))

  • Vladimir B.
    octombrie 14, 2009

    Dar eu prefer să nu aruncăm chiar totul și toate în derizoriu și glumițe!
    Caragiale o fi el mare, și chiar este, dar nu e el totul la România și români, mai ales că — na, că-mi atrag singur osânda! — nici Caragiale nu era român, nu avea, vorba lui Patapievici, ”spermatozoidul ștampilat”…deci, în cazul HM prefer să nu vorbim chiar dezlânat, ci sobru și la obiect.

  • Dan
    octombrie 16, 2009

    Caragiale nu e deloc derizoriu, iar mai sobru decât ziarele germane… Ma rog… a fost si parerea mea, vorba foarte dezlânata a unui personaj la obiect, sau… invers, în fine… , ma-ntelegi onorabile!
    Scuze, dar nu dau a treia oara acelasi citat din Plesu.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
25 − 10 =