În fiecare dimineață, de aproape un deceniu, ascultăm, Mara și cu mine, Radio Cultural. Drumul până la școală nu e lung, dar aglomerația favorizează ascultarea știrilor din lume. Așa s-a întâmplat și în dimineața asta. Bombardamente în Ucraina, bombardamente în Siria, război, război, iar apoi răzmerițe la Londra și Paris.

Trăim vremuri de încremenire intelectuală și amorțeală sufletească. Războaiele se desfășoară. Asistăm. Comentăm. Dăm din umeri. Ignorăm. Indiferent de poziția adoptată se evidențiază laissez-faire-ul. Ne abținem să rostim ce gândim, ne abținem să acționăm, cum am putea acționa? Ce putem, ca cetățeni ai lumii, să facem în fața invaziei arabilor? Recunosc și mărturisesc că mi-e frică de islam. Am rostit și public la Cărturești cu ocazia vernisajului de fotografie semnat Marius Chivu. Marius a răspuns că este firesc să-mi fie frică de ceea ce nu cunosc. Are dreptate. Nu cunosc islamul, iar din ce a ajuns la mine, nici nu-mi doresc.

Dacă m-aș lua după capul meu, atunci aș desființa RELIGIA. Religia distruge monstruos când nu-și exercită funcția de ridicare spirituală și protecție parentală. Școlile, tot după capul meu, ar conține în programă ISTORIA RELIGIILOR.

M-am apucat de Supunere de Houellebecq. Înaintez neașteptat de greu și asta datorită unor fragmente, care în contextul actual, războiul dintre Israel și Palestina, mă umplu de groază. … pentru Frăția Musulmană, fiecare copil francez trebuie să aibă posibilitatea să beneficieze, la începutul și la sfârșitul școlarității, de un învățământ islamic. După fraza asta mi-am pierdut calmul. Respirația a devenit dureroasă. Supunere este un roman, dar ficțiunea a mai anticipat prin Orwell și Huxley.

Mi-au picat azi ochii pe un panou publicitar, Jabri Residence. M-au trecut fiorii. Magazine alimentare, case de schimb, amanet, saloane de coafură, iar acum Jabri există ca dezvoltator imobiliar. În câțiva ani un fotoliu în primărie nu ar mira pe nimeni. Peste alți ani, s-ar șoca cineva dacă s-ar propune lege nouă în învățământ, toate fetele acoperite?

Cum să evit formularea n-am nimic cu arabii, dar?! Nu o evit. Cad în capcană. N-am nimic cu arabii, dar prefer legile propuse, dezbătute și luate de ONU. Gândesc, și ca mine gândesc mulți, că orice om din lumea asta are dreptul să se stabilească unde îi este bine, dar rezidența înseamnă respectarea legilor de pe acel teritoriu. Cunosc și istorie. Știu ce au făcut englezii, francezii, olandezii, spaniolii. Au colonizat și și-au impus propriile legi. Nici atunci băștinașii nu au acceptat. Au luptat, iar luptele au dus la exterminarea sau împuținarea lor. Dar au luptat. Noi nu luptăm. Asistăm într-o stare de transă. Nu ni se poate întâmpla. Chiar nu ni se poate întâmpla?

Recunosc. Mi-e frică de legile arabe și contrar afirmației lui Marius Chivu, mi-e mai frică de ceea ce cunosc decât de ceea ce nu cunosc. Există posibilitatea ca arabii să lupte cu femeile. În fond, noi pierdem cel mai mult. Comunitatea din MMTCG s-ar putea să considere lupta inutilă, reîntoarcerea la maternitate și menaj fiind visul ei.

Cele care visează să iasă cu fustă mini pe stradă, să bea alcool în baruri, să citească istorie și politică, să-și așeze bărbatul gol pe marginea patului și să-l cuprindă cu coapsele, să nu se mărite, să nu se reproducă, ce soartă vor avea aceste femei? Ce soartă aș avea eu și fata pe care o cresc?!

Oricum ar fi, islamul e cea mai dăunătoare dintre religii. Jos cu religia, sus cu binele comun!

Foto: Bogdan Mosorescu