INTERJÉCȚIE, interjecții, s. f. Parte de vorbire neflexibilă de tip special, care exprimă sentimente și manifestări de voință sau care imită sunete și zgomote.
LER interj. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: léroi, léroloi, lérui, lérului interj.] – Probabil lat. [Ha]llelu[iah, Domine].
Și da, îmi place Hrușcă. Oh! Îmi place și Fuego. Îmi plac colindele tradiționale românești, căci mă simt confortabil cu identitatea mea. Nu mi-e rușine de naționalitate, mă simt prost când uneori mai eșuez în a fi om. Doar atunci mă încearcă sentimentul de neplăcere. Atunci, și când aud mulți inteligenți care râd de cuvântul ler.
decembrie 25, 2013
„Leru-i ler si iarasi ler” are tot la fel de mult sens ca si cuvintele inventate ale lui Costi Ionita. De maine gurdu-i gurd
decembrie 25, 2013
Scardu-i scard, bruzna-i bruzna si evident mirunila-i mirunila! De ce? Ca asa zic eu si nimeni nu poate sa ma contrazica, nu, chiar nu poate. Ar putea sa ma interneze la un spital de boli nervoase in schimb, ar putea! Bunul roman e ca bunul carnat. O datorie pe care o traiesti ca te-ai nascut carnat. Romanul bun e o calitate doar prin calitatile care au dus la bun,