Am mai scris despre subiect, dar să fim serioși, pseudo-cultura blogurilor îmi permite să reiau teme fără nici o stinghereală!

Mă îndreptam ieri spre o bancă din apropierea casei. O pală de vânt m-a determinat să-mi strâng cardiganul de lână pe trup. Mi-am îndesat ochelarii de soare și mi-am băgat nasul în gulerul ridicat. La intrare m-am descoperit, iar obrazul s-a îmbujorat de la căldură. La ghișeu, ambele doamne libere mi-au pus zâmbetul pe buze. Ce noroc pe capul meu! M-am apropiat și mi-am început prezentarea.

Era necesară o introducere pentru a ajunge la motivul care m-a purtat la bancă. Ani de zile am fost clientă Banc Post deoarece în anul 2002 Universitatea a dat carduri la această bancă. Cum recent Banc Post și-a încetat existența, actuala bancă m-a somat să le efectuez o vizită ca persoană juridică. În mare, v-am creionat introducerea mea.

Bună ziua. Sunt un fost client Banc Post. Am venit la dumneavoastră deoarece am primit un telefon și vreo două mesaje. Stupoare! Vorbeam singură. Doamna din stânga mea și-a întrebat ceva colega. Colega mă asculta pe mine. Colega nu m-a mai ascultat pe mine. A uitat pur și simplu de mine, iar până sunetele cuvintelor mele s-au stins mi s-au mărit ochii de uimire. Mi-am privit vârful adidasului. Să fie ținuta? Adidas, tricou, atitudinea lejeră și chipul drăguț?

Mă, dacă le zic acum vreo două, le bag undeva și părăsesc încăperea? Două vorbe și o apucătură de mahalagioaică, să le văd eu atunci pe ele!

V-am descris prima fază. Derulam scenariul, iar ele continuau să vorbească, să tăifăsuiască.

Într-adevăr statura o am mică, iar gura mare, dar niciodată nu mă reped din prima la o persoană. Continuam să privesc cu o uimire tâmpă. A doua fază. Dacă le atrag atenția, o să le provoc și ceva rău o să mi se întâmple. O ușoară anxietate mi-a umezit palmele. Mi-am revăzut mama care mă implora să nu mă iau de nemernicele de asistente ale spitalului județean Severin. Dacă îi fac ceva lui bunică miu? M-au dezgustat automatismele pe care le-am crezut depășite de autoeducația impusă.

Cum să procedez? Cum să-mi rezolv problema satisfăcător pentru mine din ambele perspective, juridică, reprezentam Cuvinte de Vânzare, și personală, eu spun ce gândesc, iar doamna asta este o nesimțită?

A treia fază, furia. A patra fază, analizarea situației și analizarea stării mele. Raționam rapid o formă de a comunica impertinența lor fără să atac sau să reproșez. Urmăream să declanșez o conștientizare și nu un atac. Reproșul atrage atacul.

Da, vă rog. M-ați lăsat să vorbesc singură. Asta e nepoliticos. O atitudine pasivă, un ton lin, m-am surprins și am surprins. Doamna din stânga zâmbea pe furiș ca un elev înfruntat la școală. Da, o secundă, ne cerem scuze. Asta e chiar nepoliticos, am întărit. Doamna a adoptat masca nepăsării.

Până la final s-a ocupat de nevoile mele juridice fără întreruperi. Am părăsit banca ușor iritată, ușor amuzată. N-am mai simțit aerul rece. Cardiganul se mișca liber în funcție de trup. Părul l-am aranjat tacticos pe partea dreaptă și mi-am țuguiat buzele. Hainele mele pot înșela privitorul superficial. Înțeleg sau mă prefac că înțeleg. Proasta creștere nu o scuz însă. Două doamne prost crescute reprezintă o bancă al cărei client am devenit de puțin timp. Nu schimb banca pentru angajații nepricepuți, dar asemenea situații sunt provocatoare peste măsură împotriva instituției de credit.

Râd acum, dar nu e râsul meu.