Mana lui David

De 19 apr., 2012 3 No tags

Am atata galceava la interior, ratiunea si simturile sunt prinse intre povesti si intamplari ale saptamanii care tocmai a trecut, iar exteriorul e apatic.
Mi se reproseaza mina serioasa, simt nerabdarea oamenilor din jurul meu de a se indeparta de mine. Iar eu nu ma pot aseza in mine, ma simt ca un caine care fuge sa-si muste coada.
Imi fuge mintea la David, la Akbara, la Mara, la oameni, la o cearta.
La Florenta am fost sa-l vad pe David, nu am avut parte de tihna, caci Mara m-a insotit, dar minutele pe care le-am petrecut in admiratie i le-am acordat mainii.
Mana lui David. Nu am putut sa-mi ridic privirea, oricum parul m-a indepartat. Ma holbam la venele statuii, am incercuit sculptura si am cascat gura la unghia mare. Am ridicat capul, dar l-am coborat la aceeasi mana care m-a subjugat.
M-am indepartat in nerabdarea Marei, si in timp ce ii stergeam nasul s-a ivit din nou Akbara, lupoaica lui Aitmatov si patimile lui Isus.
Am tanjit dupa Pastele de acasa, dar mi-am amintit de Epicur, petrecand sarbatorile pascale departe de obiceiuri si traditii romanesti, mi-am zis ca placerea o sa fie cu atat mai mare cand o sa mi se permita sa ma infrupt din mancarea de Paste.
Si asa a fost. Stiti cum am mancat cozonac ieri? Am rupt grabita cozonacul cald si am muscat in timp ce nasul ma ajuta sa ravasesc interiorul halap.
Nu ma potrivesc deloc in simturi, un neastampar al fapturii ma face sa suspin des si sa privesc in gol. Ma opresc uneori in loc si privesc lung pe geam. De ce am senzatia asta ca toate cartile mele citite pana in ziua de azi m-au indepartat de oameni?
Dar duminica plec in Paltinis, ma duc sa scriu si sa citesc, sa citesc si sa scriu, sa ma plimb pe munte, dar mai ales ma duc sa stau cu mine.
De duminica pana duminica o sa petrec o saptamana incheiata doar cu mine.

3 Comments
  • Meet The Sun
    aprilie 20, 2012

    Asta e una dintre postarile care te descriu de-a fir a par, care-ti descriu starile si gandurile deloc „stand locului”, printre care intrebarile isi fac mai mereu loc, precum si caderile in gol, insingurarile, impartirea femeii intre jumatatea ei de mama si cealalta jumatate, de rob al pasiunilor.
    Cred ca de-asta te citesc, draga Dunia, pentru ca simt ca citesc un om si nu un autor chiar daca ceea ce razbate din randuri e doar inceputul.

  • Meet The Sun
    aprilie 20, 2012

    Aaa, si nu puteam trece neobservata „evadarea” (tu poti sau nu considera ghilimelele…) la Paltinis, pentru care as putea sa te invidiez, daca nu m-as bucur prea sincer 🙂
    Atat iti urez: sa-ti fie cu folos!

    • dunia
      aprilie 20, 2012

      La primul comentariu ma trecu un fior, la celalalt zambii. Evadez, da, evadez. Si multumesc din suflet pentru urare, si eu merg cu aceeasi speranta, sa-mi fie cu folos.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
1 + 13 =