Am amânat. Nici în secunda aceasta nu sunt sigură de subiect. Sau dacă o să-l public. Încerc.

Am participat în luna iunie la un atelier de scriere intensivă coordonat de Marius Chivu. Paranteză: nu o să spun cine este Marius Chivu. O să presupun că toți cititorii mei cunosc numele.

M-am hotărât pentru un asemenea curs în timp ce luam parte la un workshop organizat de Sorin Onișor. Aceeași paranteză de sus este valabilă. Mai deschid una: nu am făcut curs de fotografie, am participat câteva ore. Punct.

În timp ce se ridica soarele deasupra mănăstirii Sfânta Ana de la Orșova, încântată foarte de atmosfera unui workshop de fotografie, m-am încurajat să îndrăznesc și eu să particip la un atelier de scriere. Cu eul și supraeul în negocieri, am scris o povestire și am trimis-o la o adresă de mail, condiția de participare la atelier: o povestire.

Am publicat de la mare ce am scris. Vamă 2, Vamă 3, Vamă 4.

Ce nu am publicat de la mare au fost impresiile mele. Am ajuns la Vama Veche târziu. Trecuse de miezul nopții. Am mers pe terasa pensiunii, una dintre terase, cea de pe acoperiș, am salutat niște oameni fără chipuri, am acceptat apartenența la grupul secret Vamaiot 3 și m-am retras în cameră pentru odihnă.

Dimineața la 10 a început cursul. Am salutat oameni cu chipuri de data aceasta. M-am pus la somn deținând voci și m-am trezit cu chipuri. În prima oră a cursului a trebuit să mă întorc. Mi-a plecat mintea în Anglia, la Malcom Bradbury, cel care a întemeiat primul curs de creative writing.

Marius Chivu: Dunia, unde ești?

Dunia: Mă gândeam la Malcom Bradbury.

Marius Chivu: În timp ce vorbeam eu?

Dunia: ?!

La toate orele de curs am studiat chipurile din jur. Am fost atentă la gesturi, la expresii, la tonurile folosite. Am participat la un asemenea atelier pentru a învăța, dacă este posibil, și este, să învăț să scriu mai bine. Pe lângă acest obiectiv, au mai existat și altele, microobiective. Fascinată de comportamentul uman, un atelier a prilejuit situații și întâmplări de a studia modul de a se purta al oamenilor. Am descoperit orgoliul fără margini, complexul de superioritate, perfidia, îngăduința.

Toate aceste observații, această apucătură a mea de a transforma oamenii în subiecte pentru studiu, le mut pe hârtie prin folosirea expresiilor nonliterare.

Marius Chivu: aici facem literatură, nu filozofie sau psihanaliză.

Dunia: Literatura presupune cunoașterea filozofiei sau psihanalizei.

Mi-am susținut această opinie până la sfârșitul atelierului. Am apelat în scris și în dialog la patetisme și observații psihologice. Cu fruntea sus și probabil foarte roșie la chip am. Greșit. Marius Chivu ne-a corectat. Lăsați-mă cu superlativul, renunțați la foarte. Să nu-l mai citesc, să nu-l mai găsesc în povestirile voastre.

Cu fruntea sus și probabil congestionată la chip nu m-am lepădat de Dan Puric. Nu l-am citit pe Dan Puric, l-am văzut în două piese de teatru și i-am adresat o întrebare la o conferință. Îmi place Dan Puric? Nu știu. Știu că nu-mi displace. La atelier am devenit țintă pentru ironia ușoară și gluma batjocoritoare. Misticismul lui Dan Puric nu este agreat de spiritul practic și aroganța lui Marius Chivu.

Hm! Impresia mea: Marius Chivu e arogant.

Rescriu: Marius este arogant. În urma atelierului Marius Chivu a devenit Marius, iar Marius este uneori bărbat. Am descoperit și acest aspect într-o săptămână. Aș mai avea de scris, dar nu-mi plac textele lungi pe blog și nu construiesc o confesiune, ci o relatare.

Mă opresc.

Concluzie: un atelier de scriere intensivă are efecte pozitive pentru iubitorii de scris, pentru toți aceia care aspiră să aparțină într-o zi tagmei scriitorilor.

Declarația mea: am învățat de la Marius Chivu și am învățat de la Marius.

Învățătură există.

Și experiență.