Cum poate cineva sa garanteze cu sentimentele? Jur ca te voi iubi pana la sfarsitul vietii…
Nu inteleg cum vine asta, cum poti sa pui chezasie sufletul?
Nu prea poti, dar nu ne deranjeaza sa mintim de bunavoie in gura preotului. De acord, jur sa te respect, sa-ti port de grija, sa-ti fiu prieten, aici descoperim masura.
Se pierde masura cand vine vorba de iubire.
Cat ma iubesti?
Si asa au avut succes poetii.
Te iubesc cat pot eu. Cat pot eu? Nu am habar, hai sa descoperim impreuna respectandu-ne, ingrijindu-ne, imprietenindu-ne.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
martie 19, 2012
dar oare mintim doar in gura preotului sau ne mintim si pe noi insine?
martie 19, 2012
Pe noi insine nu cred, doar suntem constienti de tensiunea dintre ceea ce se cuvine si ceea ce simtim cu adevarat.
Acceptam pur si simplu conventiile.
martie 19, 2012
Dragă Dunia,
recitind azi din foiletonistica lui Ilf & Petrov, am dat peste acest pasaj, care te va amuza, cu siguranţă:
„Pe fondul crizei capitaliste care se înteţeşte tot mai mult, frumoasa Dunia înfloreşte şi capătă un nou conţinut industrial”.
Este genial, nu? Cîtă ironie la adresa capitalismului…Şi asta în anii’20)
martie 19, 2012
Ma amuza, da, multumesc frumos.
Nu prea stiu cum sa iau acest continut industrial, dar o sa-mi iau timp de gandire. Mergand intr-o zi prin centru, urechea mea stanga sau dreapta, nu mai tin minte care, a surprins urmatoarea farama de discutie: „numai femeile pot trai in imputitul asta de capitalism”.
martie 19, 2012
…bun, în cazul tău concret, fărîma asta:”…capătă un nou conţinut industrial”, s-ar putea referi exclusivmente la activitatea ta blogoristică mult mai activă în ultimele zile…iar în privinţa adaptării femeilor la capitalism nu pot fi de acord!
Femeile oneste şi devotate sunt aşa mereu, în orice orînduire: tribală, matriarhală, pre-capitalistă, socialistă, post-capitalistă etc.
martie 19, 2012
Sper din suflet ca acest continut industrial sa nu fi afectat si calitatea. Care calitate? Aia din impresiile mele, cel putin.
„Femei oneste si devotate”, cand citii, o avusei in fata ochilor pe mamaia mea intr-o rochie de casa cu nasturi roz si cu un borcan de dulceata in maini.
Ce dor imi e de mortii mei.
martie 19, 2012
dar din ce am scris în ultima postare, la mine pe blog, nu se deduce, oare, acelaşi lucru, dorul de strămoşii mei dragi?!
bagă un ochi aici, dacă încă nu ai apucat:
http://ochiuldeveghe.over-blog.com/article-drago-lumpan-i-fe-ele-ultimei-transhuman-e-101729932.html
martie 19, 2012
Am apucat. 🙂
martie 20, 2012
nu exista garantie pe viata ca un lucru va functiona identic cu momentul achizitionarii. Cred (asa imi place mie sa cred ca fac toti),deci cred ca oamenii ajung in fata preotului si promit pe baza profunzimii sentimentelor si increderii care le-o da dragostea in momentul respectiv.
Ca viata curge mai incolo, ca fiecare pleaca pe drumul lui, ca drumurile se pot separa, asta e altceva. E f. greu sa estimezi ce va fi peste 5 ani, d-apoi peste 25.
martie 20, 2012
Si constienti de acest fapt, totuși alegem sa juram.