Mustatile lui Franz Joseph

De 1 feb., 2012 6 No tags

Am zis de atatea ori, viata mea se impleteste cu lecturile mele. Mea si mele suna dictatorial, analogia e posibila in urma vizionarii unor fotografii ale cuplului Ceausescu.
Fara ca trecutul sa devina mai mult ca perfect, acum putin timp am terminat de citit Omul fara insusiri al lui Musil. Datorita lui Musil, Viena mi-a revenit de unde a picat, dintr-o istorie bezmetica a onorurilor. De o saptamana ma plimb pe strazile ei si uneori zaresc un colt din mustata lui Franz Joseph. Unii austrieci, nu cred ca doar vienezi, nu-si lasa istoria sa adune colbul in biblioteci, ci cu incapatanare stau in privirile inclemente ale omului 2000 ca o reintrupare a imparatului.
Observand in jurul meu si altceva in afara de mustati, mi-a trecut prin cap ca Viena e gazda perfecta a batranetii. Aici batraneatea e cocheta chiar si inainte de moarte.
In orasul asta mare, am amortit pe o bancheta de spital, uitand sa schimb pozitia in timpul lecturii cartii Un om din Est al lui Ioan Grosan. Cum ziceam, lecturile se impletesc.
Dintr-un oras al onorurilor si rafinamentului m-am transpus intr-o Romanie opaca, comunista. Iar imaginatia mi-a fortat simturile sa treaca printr-o succesiune de transpuneri. Comunismul a fabricat amintiri, te bag in pizda ma-tii si pe ma-ta, declanseaza chiar si in mezinii dictaturii aduceri aminte identice ale unui trai apus prin violenta. Iar azi poftii sa ma zgaiesc la poze cu Nicolae si Elena Ceausescu, e prima data cand fac asta, sunt absolut convinsa de reiterare. Viata lor mi se pare fascinata.
In mustati regale si suduiri comuniste ma plimb uneori si-mi simt lumea fara cap.

6 Comments
  • Dan
    februarie 1, 2012

    De obicei când citesc o postare care „trimite” catre fizionomia cuiva, ma uit repede la poza din dreapta.
    Simpatic Fratz Ioseful asta, sa-mi razi mie mustatile!

  • dunia
    februarie 1, 2012

    @Dan

    Sa-mi desenez repede o mustata? 🙂

  • Dan
    februarie 1, 2012

    … pe ecran sau chiar pe fata?

  • dunia
    februarie 2, 2012

    @Eiii, pe ecran.

  • MeetTheSun
    februarie 2, 2012

    Eu pofta asta cu ceausestii am avut-o mai demult. Nu-mi amintesc ce-a declansat-o, dar stiu ca am stat o dupa-amiaza intreaga sa ma plimb inainte si inapoi prin vremurile acelea. Si-acum mi se pare a fi o curiozitate sordida, dar necesara.

  • dunia
    februarie 2, 2012

    @Claudia

    Despre vremurile acelea am citit mult, poate prea mult. Niciodata insa nu am fost curioasa sa le privesc chipurile, imi era sufienta o imagine estompata a memoriei. Ieri insa m-am chiorat efectiv la chipurile lor, si viata lor in imagini m-a fascinat, poporul delira de neajunsuri, iar conducatorii nostri isi traiau o asa viata perfecta.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
9 − 9 =