M-am născut într-o zi de vară. Mamanu mi-a povestit că am venit ușor pe lume. Mai întârziam puțin și te nășteam în mașină. Dacă s-ar fi întâmplat, atunci primul țipăt l-aș fi tras în Dacia 1300.

În vara asta se fac 40 de ani de la graba venirii mele pe lume. De ce oare m-am grăbit? Ca să suport o imensă dezamăgire la adresa speciei umane. Ce ne facem cu specia umană? Am participat la conferința susținută de Gabriel Liiceanu la Universitatea de Vest. Cel mai mult mi-a plăcut finalul. Sesiunea de întrebări m-a înviorat. Liiceanu n-a răspuns franc ca Orhan Pamuk, Liiceanu s-a aprins și s-a revărsat cu explicații. Cineva l-a acuzat de ateism. Fără a se declara ateist sau creștin, Gabriel Liiceanu a trecut în revistă modelele de existență, iar modelul religios pare că l-a întărâtat pe un domn din sală. Și ce l-a mai certat de Gabriel Liiceanu care a avut ocazia să ne demonstreze ce fac un filozof și iubitorii de filozofie. Se miră. Toți ne-am mirat de reacția domnului certăreț.

Sunt dezamăgită de specia umană. În fiecare zi adun mizerie. Nu se vede cu ochiul liber. Mă caracterizează un fel vesel de a fi. Râd. Știu să râd zdravăn. Îmi place să râd. Caut să râd. Seriozitatea mă plictisește și mă înspăimântă. Oamenii serioși sunt capabili de mari nelegiuiri. Prefer să vorbesc și să râd cu persoanele din jurul meu. Dar cu cine să vorbesc? Cum să vorbesc? De ce să vorbesc?

Stau la groapa de nisip cu Mateiu. Îmi scot cartea. Citesc și privesc pe sub ochelari din când în când. Dau drumul la muzică pe Youtube. Încet. Să nu deranjez în stânga și în dreapta. Ieri am ascultat Wagner, Tristan și Isolda. Am fugit fix cât să nu se izbească Mateiu de leagăn. Discuțiile din jur mă plictisesc și mă înspăimântă. Ignor părinții. Le zâmbesc părinților. Ascult exclusiv de instinct. Instinctul ăsta mă face să cred că cel mai bine ar fi să mă retrag din societate.

Ce discuții purtați când vă adunați mai multe persoane? Despre colegi și situații de la muncă, religie în școli, istețimea copiilor voștri și proasta educație a celorlalți, facturile de la Enel, schimbul de ulei, cazările ieftine de la malul mării, mâncare, ofertele de la Lidl? De ce nu despre creier și comportament, despre teatru și festivalul de film european, despre apusuri și vinuri, despre generația slabă din care face facem parte?

Alcătuim o generație de cetățeni slabi în voință și aparență. Lipsesc femeile. Lipsesc bărbații. Suntem o adunătură de fetițe și de băieți care au pierdut drumul spre Neverland. Nu e vorba că refuzăm să ne maturizăm, nu! Maturitatea nu se lipește de noi. Lătrăm la părinții noștri sau îi venerăm prostește. La fel procedăm și cu copiii noștri. Trăim în extreme, iar la mijloc ne sufocăm de ofense.

Mă tratez de dezamăgire cu lectura și călătoriile. Mă țin în viață. Voi?

Foto: Carmen Vulpea boemă